Revin asupra unui subiect, probabil încă nelămurit.
Continuă să mă întrebe multă lume, de ce nu-i elimin de pe Facebook, prin blocare și eventual reclamare ulterioară, pe cei care, în comentariile lor , mă atacă în mod gratuit, mă jignesc, mă înjură. Reiau motivația : pentru că anii m-au făcut suficient de înțeleaptă ca să înțeleg că, în viață, oricât de mult te-ai stradui, nu-i vei putea niciodată multumi pe toți. Și că nici măcar nu e obligatoriu să te placă toată lumea. Unii nu te plac cu motiv – te judecă pentru greșelile tale, care se depărtează de normele lor valorice ( și atunci “ciupiturile” lor nu trebuie să te supere, ci doar să te puna pe gânduri) sau, pur și simplu, te antipatizează din cu totul alte motive , extrem de subiective : fie că nu pot fi și ei ca tine, fie că te acuză de lucruri neadevărate neobosindu-se să verifice, înainte de a da cu pietre, fie că, pur și simplu, există o “respingere” fară un motiv anume. Mi s-a întâmplat si mie, candva, să-mi pice de-a curmezișul o femeie, care săraca n-avea nicio vină, doar că semăna al naibii de tare cu secretara de partid de la ASE, care-mi mâncase zilele cu diverse ocazii…Și din acest motiv, ca într-un reflex Pavlovian, simpla vedere a femeii îmi genera un disconfort uriaș.
Așadar și prin urmare, avand o pagină publică, fiind eu un om asumat și crezând cu putere în valorile democrației – care, la scara redusă a unei pagini de Facebook, înseamnă să fii liber să-ți spui părerea – am tolerat de fiecare dată și mesajele veninoase de pe pagina mea, lasându-le să respire lângă celelalte, normale. Ba am și intrat în vorbă, deseori, cu șerpii veninoși, încercând cumva să le corectez percepția greșită sau chiar ( culmea!) să-mi recunosc vinile de care ma acuzau, atunci când aveau dreptate.
…Dar asta până la un punct. Iar punctul l-a constituit de fiecare dată reaua credință a celui care “atacă”, de care mă convingeam, în timp. Și atunci am recurs, in final, la gestul extrem, in materie de Facebook : blocarea. Dar asta numai după ce am studiat profilul celui ascuns îndarătul unor fotografii gen : cap de lup, tufă de trandafiri sau Alain Delon. Cand mă convingeam că profilul e fals sau persoana, chiar dacă e reală, are, ca singur atribut, spiritul de “țață”, dedus din istoricul postărilor sale, atunci “block”-ul venea fără nicio remușcare. Falsul abonat intra, în pași de marș, în lada de gunoi a istoriei, restrângandu-i-se probabil mai largul cerc al “victimelor”.
Astazi tocmai am eliminat din peisaj un astfel de domn. Nu zic, poza de profil ilustra un cap de om, nu unul de labrador sau guguștiuc. Însă postări – ioc. Doar niște schimbări, chipurile, ale pozei de profil, survenite din an în paști. Individul, cam din generația mea, avea cate ceva de comentat – negativ, firește – la fiecare postare a mea. Comentariile nu aveau, de cele mai multe ori, nicio legătură cu postările, ci erau veninoase atacuri la persoană. Ba că mă plimb prin lume pe banii TVR-ului, ba că ( atunci cand apăream în poză cu cate o prietenă) – “iată – două ofilite”, ba că m-am măritat numai cu bărbati însurați ( deși ambii mei soți erau bărbati liberi, atunci când am început relația cu fiecare din ei), ba că mă dau mare că sunt gospodină și că, în realitate, nici nu știu unde e bucătăria, ba că “mă dau cu”…hodoronc-tronc!..cu cei ce conduc țara, etc. Omului ( lui, sau celui ce se ascundea îndărătul identității sale) îi puțea cam tot ce se întâmpla, legat de mine. Fără acele argumente – din care să zicem ca aș putea invața câte ceva – ci pur și simplu așa, cate un puseu de venin, posibil direcționat nu doar către mine, ci către mai multe persoane publice. Sau poate nu. Aceasta hemoragie de ură, de neînțeles și de neoprit, nu a făcut decât să-mi demonstreze toxicitatea individului, pe care am decis să-l “premiez” pentru consecvență și tenacitate, trăgându-i un “block” de toată frumusetea, peste ochi! Sau peste tastatură! …Desigur, mă îndoiesc că își va tăia venele, observand că, brusc, “victima Almășan” a dispărut de pe suprafata Terrei. În cel mai rău caz, pentru a reveni în ecuație, va opta către o altă identitate și, prin urmare, mâine-poimâine ma voi trezi cu o “zambilă” sau un “șoim maltez”, care, răsăriți din neant, îmi vor reproșa și ei cheltuirea banului public, măritișurile cu bărbați însurați sau cușma de frișcă prea generoasă a cappucinno-ului meu matinal.
Dar…nu-i nimic! Găleata cu lături a Facebook-ului este incredibil de încapătoare și așteaptă marfă proaspătă în fiecare zi.
In rest…liber la critici, dragii mei! Decent, argumentat, fără patimă și ură! Și…să ridice piatra doar cel fără de păcat! 😉
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : CHOLEST REDUX
Comentează