Editoriale

Să ne spălăm pe mâini dar și pe…știri!

Știți ce mă scoate cel mai tare din minți? Faptul că, în paralel cu netrebnicul de virus ucigaș care ne-a pus viața pe bigudiuri, mai există în circulație încă unul, cel puțin la fel de nociv : dezinformarea. Aceasta s-a propagat cu și mai mare virulență printre noi, contminându-ne de data aceasta pe mai toți, într-o mai mare sau mai mică măsură, în funcție de imunitatea noastră la minciuni. Iar dacă sorgintea  coronavirusului este încă incertă,  sursele dezinformării sunt în schimb multiple : cele mai periculoase sunt “marile” știri false , generate de “marile interese” ale lumii, pe care noi, micile victime, le înțelegem foarte greu. Genul acesta de știri false atrag după sine strategii la nivel național, ordonanțe, răsturnări ale vieții unor popoare întregi. Marile dezinformări se fac, de regulă,  pe… micile ecrane. Iar noi, cei mulți, le înghițim, chiar dacă ne rămân în gâtlej. Unora, mai răsăriți –  în creier….  Dar mai sunt și  alte feluri de dezinformări, pradă cărora le cad cei săraci cu duhul ( și care nu neapărat sunt și fericiți!). Mă refer acum la  știrile false rezultate din condeiul sau microfonul unor jurnaliști de doi bani, incapabili să-și verifice informațiile din cele trei surse recomandate. Știrile lor vor începe să circule apoi, din gură în gură, sprijinindu-se pe argumentul suprem : “Au zis ăia la televizor”. La prostime prinde foarte bine. Mai sunt apoi fake news-urile pe care unii le slobozesc în circulație doar ca să se amuze. Mă refer la idioții din categoria celor care sună la 112 ca să facă bancuri proaste. Tot ei ticluiesc o știre, îi fac vânt în gloată,  după care se amuză că “a prins”. Dar cele mai periculoase rămân însă știrile și informațiile false  “de substanță”, cele pe care le coc mințile malefice ale unor lideri politici, patroni de multinaționale sau alții asemenea lor, care, din propagarea dezinformării își construiesc un viitor luminos. Doar pentru ei. 

    Bun! – veți spune voi, victimele dezinformării de care vorbeam. Dacă împotriva coronvirusului putem lupta, spălându-ne pe mâini, purtând mască și respectând distanța socială, cum să oprim propagarea minciunilor ce ne sunt servite împachetate în haină de “ informații oficiale”?  Bună întrebare! Vă mulțumesc că mi-ați pus-o! Tot răsturnând cu susu-n jos , în fiecare dimineață, internetul, am reușit să descopăr, pe un site al BBC,  un set coerent de modalități prin care ne putem feri de fake news-uri. Adică de știrile false. 

1. Opriți-vă-n loc și stați pe gânduri! 

Primim, cu toții, pe internet și pe rețelele de socializare, știri abracadabrante, legate de ofensiva coronavirusului : cum ne putem contamina, ce medicamente salvatoare există, ce pronostic dau specialiștii, legat de pandemie, etc. Primul impuls pe care-l simțim este să transmitem “vitala informație” celor dragi și prietenilor noștri. Sănătos însă este să ne oprim o clipă și să cădem pe gânduri. Are oare sens să devenim “complicii” unor inși interesați să ne inducă în eroare , să sădească panică sau să râdă de naivitatea noastră, pusă în slujba lor?  

În întreaga lume au loc, spre exemplu,  “atacuri informatice” pe WhatsApp. Bunăoară, în Austria a circulat o înregistrare audio, în care o voce deznădăjduită de femeie, care chipurile se afla într-o secție COVID-19 dintr-un spital din Viena, cu multe cazuri disperate de pacienți, aflați pe moarte. Femeia – care se recomanda ca fiind Poline, mama unei fetițe pe nume Poldy, le dezvăluia ascultătorilor săi că toți cei aflați în stare critică, luaseră înainte ipubrofen . Deși medicii nu au cofirmat o legătură între acest compus și agravarea simptomelor de coronavirus, în câteva zile toată Austria știa că, în caz de îmbolnăvire, trebuie să fugi de ipubrofen precum dracul de tămâie. 

…Așa că, mă întorc la voi și vă spun : citiți de 7 ori și share-uiți odată, și asta numai dacă aveți certitudinea că informația se sprijină pe adevăr. 

2. Verificați sursele. 

    Da, știu, este un îndemn adresat, de regulă, jurnaliștilor responsabili, care sunt obligați, prin natura meseriei lor, să verifice orice informație din minim trei surse. Face parte dintr-un fel de “Jurământ al lui Hipocrate” al celor din presă.  Însă și voi, “distribuitorii”  de știri, cei de acasă, care printr-un “click”, aveți puterea de a propaga orice știre primită,  aveți cam aceeași obligație. Așa că, obișnuiți-vă să vă puneți întrebarea : oare de unde pleacă această informație? Atunci când sursa e incertă ( cum s-a întâmplat și în exemplul meu de mai sus), acest lucru le este caracteristic “fake news-urilor”. De unde știi? – ar trebui să sune întrebarea voastră către cel care v-a transmis știrea de senzație.    Raspunsuri de genul “ De la o prietenă de-a lui nevastă-mea” trebuie să vă puna pe gânduri, dacă nu pe fugă!  Spre exemplu, pe Facebook , la începutul lui martie, a circulat, în foarte multe țări, o postare cu sfaturi, provenind de la “unchiul meu, care are un masterat în virusologie”. S-a dovedit că postarea a fost făcută de un britanic de 84 de ani, după care ea a ajuns să circule în cele mai îndepărtate colțuri de lume. Și chiar dacă sfaturile inițiale erau “de bine” ( de genul: “Spălați-vă pe mâini”), fiecare “verigă” din lanțul  transmiterilor mai adăuga câte un sfat, “din burtă” – cum spunem noi – și care , de multe ori  nu aveau nicio legătură cu tema “cum să ne ferim de coronavirus”. Ca să nu mai vorbim de tot felul de informări care apar și pe rețelele noastre, având , chipurile, la origine, instituții ale statului, ba chiar și organizații internaționale. Nu cădeți în plasa lor, vă rog! Înainte de a da “share”, încercați să regăsiți voi înșivă informația respectivă pe site-ul oficial al organizației care, chipurile, a lansat-o. 

 

3. Oare poate fi un “fake-news”…? 

Această întrebare trebuie să devină prietena voastră! “Ambalajul” poate fi, de multe ori, înșelător. Există destui descreierați, care să creeze documente false, extrem de credibile ca și formă. Mulți se agață de agenții de știri de renume, încercând să folosească modelul lor de știri. Recent, la Moscova a circulat un ordin scris,  fals 100%, prin care se anunța instituirea “stării de asediu”. A fost nevoie de intervenția publică a autorităților, pentru a dezminți această știre falsă. 

Generatorii de fake-news-uri mai ultilizează o metodă : adăugarea unor texte pe un “screen-shot” din jurnalul de știri al zilei. Cum se vede și în imaginea alăturată, titlul de pe ecran este “Vodca poloneză ucide coronavirusul”, căreia i-a fost adăugat înscrisul : “ Aici se afla vaccinul dumneavoastră!”.  Prin urmare, nu vă grăbiți să share-uiți ca disperații orice video sau știre primite : verificați-le înainte și, dacă vi se par suspecte, uitați de ele!  

4. Nu sunteți siguri, nu distribuiți! 

Faptul că știrea vine dinspre unul din prietenii voștri de pe Facebook, nu înseamnă că trebuie să vă puneți ochelari de cal și să o distribuiți automat! Gândiți-vă că, în loc să ajutați, mai degrabă veți crea probleme! Sunt unii ceva mai “răsăriți” , care chipurile “ se îndoiesc” de veridicitatea informației, dar totusi o distribuie, cerând păreri : “ Ia uitați ce am aflat, o fi adevărat? Voi ce spuneți?….”. Paguba e la fel de mare, chiar dacă încercați să vă delimitați, chipurile, de tâmpenia pe care o distribuiți! 

5. Verificați fiecare informație în parte

Pe WhatsApp circulă un foarte popular fake, referitor la coronavirus. Este un audio-file , cu vocea unui bărbat care enumeră recomandările venite de la un coleg, care are ca prieten o somitate în domeniul medicinei. Sfaturile inteligente alternează cu niște bazaconii mari cât pandemia. De fapt, acesta  este și unul din instrumentele propagandei : să amesteci adevărul cu minciuna, ca să-ți zăpăcești de tot victima. În momentul în care, dintr-o listă întreagă, măcar două-trei puncte știi că sunt corecte, ești tentat să le dai crezare și celorlalte, și uite-așa pici în plasa manipulatorului!   

6. Feriți-vă de emoții! 

    O informație devine virală, atunci cand ea trezește în noi diverse emoții : teamă, neliniște, tristețe, bucurie. Teama și groaza reprezintă unul din motoarele dezinformării. “Grație fricii, dezinformarea înflorește!” – susține Claire World, expert al organizației First Draft, al cărei scop este de a-i ajuta pe jurnaliști să lupte împotriva dezinformării.    Starea de neliniște ne este indusă, de regulă, de acele știri false care ne îndeamnă la “acțiune imediată”. Se știe că fiecare din noi vrem să ne ajută  oamenii apropiați, așa că , în momentul în care ne cade în mână un articol pe tema “Ce avem de făcut, ca să ne ferim de coronavirus” sau “Medicamentul salvator a fost descoperit!” – primul impuls este  să le trimitem celor dragi aceste informații atât de utile. Nici nu mai apucăm să le verificăm sau să ne punem problema că ar fi fake-uri! 

7. Luați în calcul și prejudecățile

Oare de ce simțiți nevoia să le împărtășiți și altora informațiile primite : pentru că știți că sunt reale, sau pentru că ele corespund propriei voastre păreri despre problema respectivă? Karl Miller, specialist în cadrul Centrului de analiză a social-media din cadrul Institutului DEMOS,  consideră ca cel mai adesea distribuim acele informații care ne confirmă părerea noastră despre lume și viață. “Suntem mult mai vulnerabili la dezinformare atunci când suntem de acord , până în adâncul sufletului, cu o anume informație. Fix în acest moment, trebuie să știm să spunem STOP!” 

    Ei și acum, după ce v-am dat aceste date, vă recomand să vă studiați postările din ultima lună și, în lumina noilor informații primite, să deduceți singuri câte fake-news-uri ați plimbat, cu bună știință, prin eter și cum ați pus voi înșivă umărul la Marea Dezinformare! 

Sursa foto: Getty Images

pastedGraphic.png

Femei de 10 pe Facebook