banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

“Bătrânul de 60 de ani, care…a violat două femei!!!”

 

Astăzi voi scrie despre Teoria Relativității. Ce?!? V-am pierdut?!? 😁Stați liniștiți, nu va fi o lecție de fizică, ci mai degrabă una de viață! 

… Când eram adolescentă, toți cei ce erau trecuți de 60 de ani, îmi păreau a fi bătrâni. Ei, hai, chiar si pe cei de 50 îi consideram deja din altă lume ( pe atunci nu se folosea atributul de “expirați”) , dar lor încă le mai dădeam o șansă. Însă dacă auzeam despre “Cutare” că are șaizecișiceva de ani, eram din cale-afară de politicoasă cu el, însă insul mi se părea a fi deja, sută la sută,  “out of order”. Subliniez, eram adolescentă și, prin urmare, prea multă minte nu aveam, chiar dacă liniile din carnet erau burdușite cu note de 10.

….Anii au trecut. Am avansat și eu, pe scala vieții, acumulând “puncte”. Adică ani. Sunt încă în categoria optimistă – zic eu : cea a vârstelor care încep cu “5” – cifra mea norocoasă. Incă mut cu lejeritate munții din loc, coc zilnic planuri de viitor, iubesc cu foc, mă lupt pentru ideile mele, cutreier lumile, fac de toate, câte nu mi-aș fi putut imagina că voi face vreodată. Nu mă văd nicidecum crescând nepoți și nici nu cred că mă paște deocamdată acest lucru, căci copiii mei …încă mai copilăresc. Și bine fac. Dar eu știu, în adâncul sufletului, că  le voi crește pruncii cu aceeași dragoste și dăruire, pe care le-am investit și in ei însiși. 

Dar nu despre asta e vorba, ci despre acei “bătrâni de 60 de ani”, așa cum îi vedeam eu pe atunci. Trecură anii, așadar, și, iată, am acum o multime de  prieteni de 60 de ani, pe care îi văd plini de energie și idei, activi de dimineața până seara, dornici de muncă dar și de distractie, implicați și conștiincioși, serioși și “de nădejde”. Am prieteni de 60 de ani, alături de care pun pe picioare proiecte notabile, obțin victorii, călătoresc prin lume, construiesc ambițioase planuri de viitor. Și nu-mi mai par deloc bătrâni cei care ascund în buletin “venerabila vârstă de 60 de ani”. Le admir modul tineresc de a se îmbrăca, îndârjirea cu care învață tot ce este nou în materie de device-uri, felul în care șofează, dansează, glumesc, le urmăresc, pe gaura cheii, îndrăgostelile și le salut romantismul de adolescenți întârziați, cel cu care le dau de multe ori lecții, celor ce ar putea să le fie nepoți. Și nu-mi mai par deloc bătrâni; iar asta nu numai pentru că, peste nu foarte mulți ani, le voi îngroșa rândurile, ci pentru că acum, cunoscându-i mai bine, m-am convins că povestea asta, cu vârsta, e o chestiune de suflet, nicidecum de buletin. Lucru pe care nu aveam cum să-l știu atunci, demult,  când aveam 16-17 ani…

….Vremurile nu au clintit prea mult modul de a gândi al tinerilor. Se uită chiorâș la noi, îi incurcăm în acțiunile lor și ne numesc – de multe ori cu dispreț – “dinozauri”. 

Zilele trecute, o fătucă-reporter anunța , la televizor, cum un “bătrân de 60 de ani” a violat două femei. M-a pufnit râsul, căci elementele știrii de presă se cam băteau cap în cap! 😉 Dar informația, în ansamblu, mi-a rostogolit gândul undeva, tot acolo, în adolescența mea, când tot ce trecea de 60 de ani, intra obligatoriu în “categoria bunicilor”. Chiar dacă aceștia reușesc, vezi bine, să violeze si câte două femei deodată! 😂😂😂

Rubrică oferita de:

Femei de 10 pe Facebook