Prezentă fiind în platoul emisiunii “40 de întrebări” a colegei mele de breaslă Denise Rifai, am rostit la un moment dat, într-un anume context, sintagma “omul tău”. Era ceva de genul “a simți când cineva e OMUL TĂU”. Deși formatul emisiunii îi restricționează mult moderatoarei posibilitatea de a interveni în răspunsurile invitaților pentru a puncta anumite aspecte ( Doamne! Eu aș fi înebunit să fiu în locul ei, să mă manânce limba de 200 de ori pe ediție și să nu-l pot descoase pe celălalt după placul inimii!) , totuși, la un moment dat, “ațâțată” de cuvintele mele, Denise mi-a cerut să explic alăturarea de cuvinte : OMUL TĂU. “- Ce înseamnă “omul tău”? “ – m-a întrebat imperturbabila prezență feminină de la pupitrul celor mai incomode întrebări din zona mondenului mioritic. Venisem pregătită să răspund unor întrebări tăioase, dure și neiertătoare ( le cam bănuiam eu, de acasă!) , așa că instența ( rară!) a Denisei într-o direcție atât de “non-conflictuală” m-a adus oarecum într-un imperceptibil moment de derivă. Dar la mine “derivele” sunt bine mascate, probabil de siguranța pe care mi-o dau mulții ani de combătut “pe sticlă”, preponderent în transmisii directe. Așa că…mi-am îngăduit o răsuflare – în care mi-am îngrămădit întregul parcurs sentimental al propriei vieți – și…am răspuns. Scurt, așa cum o cere cronometrul emisiunii, cel care le dă mult de furcă invitaților “limbuți”.
Evident, așa cu probabil fiecare invitat al lui Denise face odată ajuns acasă, am recapitulat și eu, mental, după emisiune, răspunsurile date, părându-mi rău pentru fiecare din întrebările la care aș fi avut nevoie de mai mult timp pentru a mă exprima complet, sau pentru cele la care emoția mi-a gâtuit ceea ce, de fapt, ar fi trebuit să spun. Printre altele mi-a părut rău că nu am putut să dezvolt sintagma “omul tău”, care mi se pare fundamentul esențial al oricărei relații de durată între un bărbat și o femeie. Încerc s-o fac acum, retroactiv, mai mult ca o ușurare. De multe ori lucrurile pe care le emitem nu sunt neapărat pentru a le auzi alții, ci pentru a ne “ușura” noi pe noi. “Să spunem ceea ce avem de spus”. Starea de bine se obține și pe această cale, încercați și voi!
…În viață, fiecare din noi ne căutăm “partenerul ideal”. Desigur, termenul de “ideal” se ciocnește din capul locului de axioma “nu există “ideal”. De fapt, ceea ce căutăm, este partenerul IDEAL PENTRU NOI. Cauți “omul tău”, adică pe acela care ți se asortează cel mai bine, cel care îți completează “golurile”, cel care îți împlinește sufletul, cel lângă care ești fericit și râzi mult, cel care se potrivește mănușă felului tău de a fi, care te ajută să te înalți, care te prețuiește asa cum ești și nu iți amendează fiecare gest, fiecare cuvânt, fiecare faptă sau trăire, cu sentimentul superiorității pe care și-o arogă prin prisma faptului că are școală mai multă, avere mai multă sau că e mai frumos/curtat/celebru.
“Omul tău” este acela care iți este alături in fiecare clipă, care nu te lasă singur când ți-e greu, care e în stare să scrifice totul pentru a-ți fi ție bine, pe care nu-l lasă rece lacrimile tale, supărările tale, fricile tale. “Omului tău” este suficient să-i spui o singură dată ce neumultumire ai vis-a-vis de el, pentru a o îndrepta pe loc ; e suficient să-ți exprimi o singură dată o dorință ( nu materială!) , pentru a ți-o îndeplini, dacă nu pe loc, oricum, cât de curând și cu orice sacrificii. “Omul tău” este cel care îți seamănă pe dinăuntru : gândiți la fel, simtiți la fel, vă plac aceleași lucruri, aveți aceleași pasiuni, iar drumul pe care vi-l doriți în viață este același pentru amândoi.
“Omul tău” este cel care niciodată nu te va jigni, nu te va face să te simți inferior, este cel care va prețui tot ceea ce faci pentru el, chiar dacă aceste lucruri ar putea părea mărunte, și oricum nu se cuantifică în zerouri.
“Omul tău” va aprecia mereu munca ta, chiar dacă aceasta nu se va ridica, în opinia lui, la nivelul muncii sale : într-o relație nu exista comparație între ceea ce face fiecare, în profesia sa.
“Omul tău” este omul care nu-ți va scoate niciodată ochii pentru ceea ce a făcut pentru tine, mai ales dacă pretinde că totul a fost făcut din iubire. Pe acest om îl va face fericit doar zâmbetul tău și mulțumirea ta sufletească, ca rasplată supremă a gesturilor făcute de el pentru tine.
“Omul tău” te va iubi în pofida defectelor tale, le va accepta încă de cand o pornește la drum alături de tine și niciodată nu ți le va reproșa, nici în privat, și mai cu seamă în fața celor din jur. Secretele voastre vor rămâne mereu “secretele voastre” – lucrul acesta este, până la urmă, o chestiune de caracter. Bălăcăreala publică, generată de cineva care este “omul tău”, nu o vei trăi niciodată.
Gabriel Garcia Marquez a rostit, la un moment dat, aceste cuvinte : “Poate că Dumnezeu va dori să cunoști multe persoane nepotrivite înainte de a cunoaște persoana potrivită ( “omul tău” – îmi permit să-l completez!) , pentru ca, atunci când o vei cunoaște în sfârșit, să știi să fii recunoscător”.
Este posibil ca, citind rândurile mele, să-l strecurați involuntar în grila mea de valori pe cel ce vă stă alături, în viață. Și e posibil chiar să simțiți o strângere de inimă. Nu pot sa vă spun decât atât, cu dreptul pe care mi-l oferă EXCLUSIV propria experiență de viața : dacă simțiți că acela ce vă stă alături, este “omul vostru”, fiți fericite! Prețuiți-l si nu-i dați voie să plece!
Iar dacă nu…o să împrumut, pe final, de la scriitorul american Robert Tew, un îndemn pe care eu însămi mi l-am însușit, din păcate foarte târziu : “Nu lăsați oamenii negativi și toxici să inchirieze spatiu în viața voastră. Ridicati chiria… si dati-i afară!”
P.S. Ați înțeles, sper, că acest răspuns nu ar fi încăput în veci, în cele două minute alocate invitaților de către Denise Rifai.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : EFI DIGEST + BILEX
Comentează