Vi s-a trantit vreodată în nas poarta unui castel?!? Ei, iată, noi era s-o pățim, pentru că , deși orarul oficial al Castelului Rosenborg anunța ora 17 ca oră de închidere, în momentul in care eu și Elena am ajuns la Castel, ceasul arăta 16 fără un sfert, însă un angajat al acestuia ne-a susurat oficial și solemn : “ Today, the Castle closes at four!”. Până să ne dumirim noi ce și cum și mai ales de ce, distinsul domn a făcut stânga-mprejur, lăsându-ne cu ochii în soare. Noroc că in Danemarca soarele nu e foarte agresiv nici măcar vara. Am prins însă varianta sa prietenoasă, care ne-a permis să ne consolăm instantaneu, făcând o căruță de fotografii primprejurul Castelului, in afara zidurilor sale, în frumosul parc limitrof. Dacă nu mai apucăm să ajungem aici, măcar cu pozele astea să rămânem! 😂😂Am reprogramat vizita, dându-ne programul spartan oarecum peste cap, dar am revenit la Rosenborg într-o bună dimineață, aproape “dis”, astfel încât să nu ne mai zorească nimeni, nici măcar limbile ceasornicelor regale.
Castelul Rosenborg nu este doar o simplă clădire istorică, ci este o mărturie palpabilă a unei istorii îndelungate. Castelul ca-n povești spune el însuși povestea de peste 300 de ani a regilor Danemarcei, de la Frederick al II-lea, in secolul al XVI-lea, pâna la Frederik al VII-lea, in secolul al XIX-lea. În zilele noastre, Palatul Rosenborg este utilizat ca reședință de primăvară și de toamnă a regilor danezi. Și…cum regina nu se afla la Palat , căci nu era nici primavară, nici toamnă ( deși temperaturile verii daneze bat către ale noastre, din primavară si toamnă!), am purces să vizităm palatul. Debutul vizitei? “- Câteva selfie-uri, la baza Palatului!!…. Entuziasmul nostru jurnalistic a fost remarcat de câteva personaje descinse din istorie și care patrulau pe pajistile verzi de la Rosenborg, doar doar s-o milostivi cineva de ei, să le facă o fotografie . Fireste, miloase din fire, i-am exploatat noi la maxim, fără să bănuiască măcar, sărăcuții de ei, că vor sfârși în paginile unei cărți despre țara lor, semnată de două jurnaliste dintr-o țară despre care, cu siguranță, nu au auzit decât cuvinte precum : Dracula, Nadia Comaneci, Hagi și Ceaușescu…
200.000 de vizitatori trec zilnic pragul Palatului, plătind pentru asta 125 de coroane daneze ( aproximativ 75 de lei) . Ne-am amestecat și noi printre ei, intrând curioase în clădirea ce a fost ridicată ca și “palat al plăcerilor” de către Christian al IV-lea, la începutul anilor 1600. Palatul a devenit în scurt timp reședința favorită a Regelui care, prin proiectele sale edilitare, prin personalitatea extrem de pitorească și chiar și prin războaiele pierdute, și-a pus puternic amprenta asupra istoriei daneze. Iar dacă Christian al IV-lea și-a luat alături un Consiliu Privat atât cât a domnit, fiul său, în schimb, Frederick al III-lea, a avut o altă viziune. Nu întâmplator, absolutismul monarhic a început , in Danemarca, odată cu venirea la tron a acestuia. De altfel, “opulența” este cuvantul de ordine în Castel, iar majoritatea pieselor de mobilier reflectă pompa acelor vremuri, amprentate de monarhia absolutistă. Ce este interesant, este că unele din prețioasele obiecte aparținand colecțiilor de la Rosenborg au o viață dublă : majoritatea timpului , ele stau cuminți în vitrine, suportând privirile iscoditoare ale vizitatorilor. Însă la ocaziile speciale, ele își părăsesc culcușul, pentru a fi folosite de Familia Regală. Iată, spre exemplu, un detaliu inedit : începand cu anul 1671 și până în prezent, toți noii născuți regali au fost botezați in fântâna din sala tronurilor.
Începând cu anii 1700, Rosenborg și-a pierdut calitatea de reședință, în schimb a fost avansat în grad : aici au început să-și tezaurizeze regii Danemarcei cele mai vechi, scumpe și rare obiecte. Abia aici, oaspeții regelui puteau realiza bunăstarea regatului Dano-Norvegian. Și nu mi-e greu să-mi imaginez cum rămâneau cu toții bouche-be, la fel cum am rămas și noi, plus celelalte câteva miliarde de pamânteni, care au trecut pragul Castelului începând cu anul 1838, anul cand acesta a devenit muzeu și a fost deschis pentru publicul larg.
Ce gust îți lasă vizita prin muzeu? Același ca și o călătorie în timp, trecând prin toate dinastiile. Există și spații care nu îi sunt asociate unui anume rege : Sala cea mare , precum și camerele din Turn. Dar și trezoreria, care-ți ia ochii cu generoasa colecție de prețioase daruri, primite de la conducătorii altor tări , dar și capturate ca pradă de război.
…Prezentăm la intrare cărțile de jurnalist și o daneză drăguță ne invită să ne depozităm rucsacurile în safe-urile garderobei. Aflând că suntem din România, bănuiesc că aceasta este o manieră de precauție, să nu cumva să șterpelim coroanele regale, care constituie “cireașa de pe tortul” Castelului! 😩😩 Un alt urmaș al vikingilor, îmbrăcat în uniformă de muzeograf, ne poftește la nivelul 2. De aici începe vizitarea muzeului. Desertul va fi la “basement”, adică la subsol!
Etajul al doilea strange laolaltă mai multe încăperi importante. Iată Sala cea Mare, cea în care respiră întreaga pompă a absolutismului monarhic. Cei trei lei din argint păzesc, încă din 1670, cele două tronuri ale regelui și, respectiv, reginei. Cabinetul din sticlă este , iarăși unic în lume. În 1709, Frederick IV a vizitat Veneția, iar Muncipalitatea i-a oferit în dar o impresionantă colectie de sticlărie. Completând-o cu alte elemente, Regele a expus-o, după câțiva ani, fix în maniera în care le apare ea astăzi vizitatorilor. Dar stați! Emoția artistică să nu vă părăsească, pentru că tocmai ați intrat în Cabinetul de porțelan! El adună porțelanuri din China, Japonia , precum si din trei dintre cele mai faimoase fabrici de porțelan europene : Meissen ( Germania) , Sevres ( Franța) și Royal Copenhagen ( Danemarca). În fine, traversăm și Încăperea Regalia, în care Christian al V-lea și-a păstrat toate bogățiile, inclusiv spectaculoasele coroane regale.
…Făcâdu-ne cu greu loc prin mulțime, coborâm la nivelul următor. O sumedenie de încăperi înghesuie într-însele ani de istorie și strălucire. Păsim pe Coridorul lui Frederick al IV-lea, străjuit de bustul Țarului Petru cel Mare, vârâm un nas în camera lăcuită a prințesei Sophie, apoi fotografiem monumentala masă incrustată cu pietre semiprețioase , primită în dar de la Marele Duce al Toscaniei. O mulțime de tablouri, înfățisând chipuri devenite istorie, apoi Biroul Oglinzilor, inspirată lui Christian V de o vizită la Versailles. Fiecare încăpere, din toate cele pe care le “mitraliem” în pas grăbit, poartă numele monarhului de care este legată, prin conținut. Coridoarele care le leagă, precum niște vase comunicante, ne privesc prin ochii personajelor din cărțile de istorie, pe care pictorii vremii le-au încremenit în tablouri..
Seria încăperilor opulente continuă la parter. Camera de iarnă a lui Christian al IV-lea se laudă cu o colecție unică de artă olandeză. Cred că respectivul monarh s-ar răsuci în mormânt, dacă ar vedea cum turiștii Prezentului tropăie prin dormitorul său de odinioară, prin toaleta sa și prin alte unghere pe unde, cu secole în urmă, i se auzea respirația…
Dar iată-ne și în multașteptatul subsol! Într-o atmosferă de mister, subliniată de lumina scăzută ce pune în valoare exponatele din vitrine și pe noi, în dificultate cu fotografiatul, pătrundem in tainele armelor de odinioară, fiecare cu descrierea si proveniența sa. Dar iată și colecția de vinuri – “Vinurile Rosenborg”, cum sunt ele popularizate, avand ca vedetă vinul alb Rhenish, avand anul nașterii în 1590. Anii au trecut peste vinurile regale de odinioară ; ele au astăzi gust de sherry sec si nu sunt servite decât în ocazii speciale, cum ar fi Banchetul de An Nou, organizat de Regină. Ne lingem pe buze și admirăm în continuare vitrinele cu fildeș și chihlimbar – acesta din urmă fiind denumit “aurul Nordului”. Îmi aleg în gând bijuteria pe care mi-ar plăcea s-o primesc…și rămân cu capul în nori, pentru ca, iată, ajungem la încălerea lui Ole Romer, astronautul ale cărui Planetarium și Eclipsarium ( calculatorul de eclipse! ) construite la Paris, au fost achiziționate de Monarhul Christian V.
Dar iată-ne și în faimoasa Trezorerie de la Rosenborg Castle! Aici întunericul îl tai cu cuțitul, dar chiar și așa, il vad pe polițistul de la “pupitrul de comandă”, care monitorizează din “turnul său de fildeș” price mișcare suspectă din zonă. Doar aici sunt păstrate cele mai spectaculoase comori ale Regilor Danemarcei! Sabia lui Christian al III-lea, Cornul de Oldenburg, Ordinul Britanic al Jartierei. Iată și coroana din 1596 a lui Christian al IV-lea, însoțită, în vitrine alăturate de alte însemne regale.
În mijlocului întunericului este punctul de atracție absolută, spre care sunt îndreptați ochii de vulgur ai gardianului danez : Coroana Monarhului Absolut, care a șezut succesiv pe creștetul monarhilor ce au populat intervalul 1671-1731 – adică de la Christianul cu numărul V, până la cel cu numărul VIII. Voința Reginei Sophia Magdalena, exprimată în 1746, a decretat că bijuteriile expuse nu pit fi niciodată purtate separat de coroană! Una peste alta, minunătiile acestea de bijuterii, in care se îmbină măistru perlele cu rubinele, cu smaraldele si briliantele, nu au voie să fie folsite – sic! – decât de cătreRegină si numai pe teritoriul Danemarcei! Prin urmare, ele apucă s-o accesorizeze pe Majestatea sa doar de câteva ori pe an, culminând cu Sărbătoarea Anului Nou.
…Am oftat așadar cu năduf și oarecare invidie feminină și, după ce am ieșit “la lumină” , ne-am răzbunat pe toți regii din lume, cu bogățiile lor cu tot, cumpărându-ne câte o mega-înghețată, de la un chioșc din apropiata Grădină Botanică! Las’ să moară monarhii de necaz!
Comentează