Bombănelile Marinei Editoriale

Din nou, despre bazaconii “comestibile”

 

Mai tineți minte poezia aceea superbă a copilăriei noastre, scrisa de sensibila Elena Farago? Parcă o și aud, rostită de o voce cristalină de copil : “De ce mă strângi în pumnul tău/Copil frumos, tu nu știi oare/ Că-s mic și eu și că mă doare/De ce mă strângi atât de rău?”…Ei , iată, fix imaginea acestui gândăcel îmi tot bântuie judecata, în ultima vreme. După ce, o copilărie întreagă am fost învățată să protejez vietățile, începând cu acea vietate nefericită, devenită captivă în pumnul unui copil nemilos, acum am ajuns să fiu avertizată că urmează ca farfuria din fața mea să se umple de astfel de gândăcei,  care vor aștepta cuminți să-i …halesc!🙉

     ….Zilele trecute cineva ne-a dezvăluit la televizor cum arată un borcănel cu …nici nu stiu cum să-i zic…pilitură de gândaci. Era un recipient cam cum sunt râșnițele cu condimente de la Fuchs, în care se distingea o pulbere ce înțeleg că reprezenta gândacii pisați și amestecați cu praf de ardei iute… Bleah! Am tot încercat să înțeleg care este de fapt dedesubtul acestei campanii bolunde, prin care suntem preveniți că asta ne paște, că asta-i “hrana viitorului” și că porcii și joianele dar și mielul Vasilică pot să răsufle ușurați, căci…au scăpat!!! Gândăcelul Elenei Farago și rubedeniile sale le vor lua în curând locul, umplându-ne de proteine și de…silă, dar salvand prin asta, înțeleg, întreaga planetă. 

     Am călătorit mult prin țările asiatice, de cele mai multe ori în delegații oficiale, răsfățate de gazde cu mese festive opulente, în care tradiția locurilor își spunea cuvantul, amestecând în farfurii vietăți și verdețuri dintre cele mai ciudate. Unele chiar “de netradus”, căci ghizii pe care îi asasinam cu acea veșnică curiozitate a mea – jurnalistică! – “Ce se află în această farfurie?”, ridicau de multe ori din umeri : ori nu știau bine cum să traducă sofisticatul fel de mâncare, ori…fuseseră avertizați sa fie prudenți, ca să nu leșine musafirii înainte de a degusta. Prin urmare, necontenind să mă tot întreb, în gand, ce naiba conține farfuria din fața mea, poliețea mă făcea, în final, să-mi înfig bețișoarele în “prada” oferită de gazde . Mestecam însă cu încetinitorul și îmi priveam colegii cu o oarecare disperare, imaginandu-mi vietățile nebănuite ce fuseseră investite în felul de mâncare respectiv și strecurându-mi pe furiș în gură , între două îmbucături, câte o preventivă pilulă de Triferment. Mâncarea nu era rea deloc, gustul era exotic și plăcut, însă numai gândul că amestecul din farfurie ar putea conține lăcuste sau cărăbuși îmi răsucea stomacul invers acelor de ceasornic. 

       Popoare întregi adună, în bucătariile lor tradiționale, diverse vietăți “multipicioare” care le-au devenit hrană zilnică. Ste de milioane de oameni trăiesc bine-merci, savurând râme și scorpioni cu satisfacția cu care ne înfruptăm noi din șnițelele sau chifteluțele marinate cu care am fost obișnuiți din copilărie. Să ne deranjeze că alții se hrănesc altfel decât noi?!? Nici vorbă! Până la urmă, câte bordeie, atâtea obiceie! Deranjant este doar faptul că, din bordeiul încăpător al UE ni se impune, încet dar sigur, schimbarea obiceiurilor noastre  alimentare. Și pentru că oarecum un “precedent” a fost creat – cu ocazia vaccinării anti-COVID –  nu e exclus să prezentăm în curând, te miri-unde, vreun cod QR care să certifice că la micul dejun, prânz și cină ne-am consumat, cuminți, norma zilnică de lăcuste…

P.S. Vă faceți cumva cruci, susținând că vouă așa ceva nu are cum să vi se întâmple?!? Ași! Sunteți naivi! Până la urmă, să nu uităm că, acum vreo 50 de ani, dacă cineva ne-ar fi pus în farfurie niște calamari, scoici, creveți mustăcioși sau tentacule de caracatiță, ne-ar fi luat cu leșin! Iar astăzi…ia să-mi spuneți voi mie : care este una din mâncărurile preferate ale vacanțelor noastre?!? …..BINGO! Fructele de mare! 😜

Rubrică sponsorizată de FARMACIILE CATENA : Ofertă specială DIOLEX