Spovedanii îndrăgostite

Industria de vraci și alifii

Vraciul, un fel de doctor arheologic, deținea puterea magică de a vindeca o lingoare. Vindecătoarea țigancă, Eufrosina, vindecă de gelozie și aduce acasă bărbatul rătăcit pe altă saltea. Industria farmaceutică nouă fabrică în serie chimicale care ameliorează orice junghi și repară suferințe definitive. E destul să citești prospectul unei sticle de un litru, albastră, cu un fel de zeamă bordeleză în ea, care costă o mie de roni și bei una pe săptămână, la un tratament garantat de trei luni, și întinerești cu patruzeci de ani dacă ai mai mulți, scoți alergarea la suta de metri ca un campion mondial, bașca altele. Femeile care nu rămân borțoase fac copii și fără atingerea unei vecinătăți masculine, iar bărbaților cu neputințe erectile le creează dificultatea stranie de a merge cu instrumentul neîncăpător în nădragi trei zile și trei nopți la rând, înfricoșați de abundențe. Dacă, ieșind în mulțime, riscă violul!

Muțenia mea m-a alăturat multor sfaturi binevoitoare pentru care mulțumesc. Am fost trimis la un energetician din Predeal (nu m-am dus) care-mi punea cuvintele la loc în gură spunând la miezul nopții ”Tatăl nostru” și bând dimineața un pahar cu apă de un anumit fel. Văzându-mă sceptic, cu toate că am urmat acest sfat de la distanță – m-am rugat cum mă învăța bunica și am băut și apă ca o cămilă în deșert – m-a chemat să fac naveta la el să-mi pună cuvintele la loc cu pasele lui magnetice într-o lună. N-am prins trenul de Predeal.

La Ploiești, mă îndeamnă un prieten, e o clinică privată unde te bagă într-un aparat, stai acolo o oră zilnic și ți se pun la loc oasele cuvintelor. Cu două pensii de-ale tale de scriitor plătești începutul tratamentului. Restul, mai vinzi și tu o felie de pământ moștenit, casa bătrânească și te faci vorbitor.

Dacă sfaturile după ureche nu sunt suspecte, ele având motorașul delicat al prieteniei și întrajutorării, unele din cele care sosesc pe rețete de la doctori mă înfurie. Mă înfurie fiindcă meseria de jurnalist m-a făcut să lecturez cu silă și spaimă niște contracte de comision între medici și mafia farmaceutică. Fiindcă există și o asemenea mafie. Dumnezeule, te îngrozești descoperind o doctorie al dracului de scumpă recomandată în toate bolile, toate, toate, de același doctor comisionar. Ca în sceneta cu castravetele jucată magistral de Florin Piersic. Orice junghi sau tuse te încearcă, doctorul strecoară la jumătatea listei cu doctorii și ”castravetele” minune. Jurământul lui Hipocrate? Asta-i acum, doar nu ne certăm din fleacuri!

Cum de s-au înmulțit vracii și țigăncile vrăjitoare? Pe fondul, bine muls, al spaimei colective, al bolilor multiple și al acestei nenorocite de pandemii care nu te mai lasă să-ți faci o analiză într-un spital că te întorci de acolo în sac. Pe fondul bramburirii universale a gândului care face din orice om normal o victimă, o insectă prinsă în bold care dă din aripi degeaba.