Mă strecor în mare viteză prin marea de mașini din Piața Presei Libere. E decembrie, luna în care sărbătorile nasc ambuteiaje. E 2003 și, peste doar două zile, se petrece o întâlnire istorică: pe scena superlativelor VIP, Maiestatea Sa, Mihai I, îi înmânează un premiu lui Adrian Năstase, recunoscut până azi ca fiind cel mai eficient premier post-decembrist. Sunt onorat, în calitate de director al revistei, să îi întâmpin la aeroport pe Maiestățile Lor, venite special din Elveția.
Greu de descris mixajul de emoții din inima mea. Cu o zi în urmă, fusesem instruit în legătură cu modul în care te adresezi corect unei familii regale.
Nu știți? Nu vii în întâmpinare, ci aștepți să fii salutat. Nu deschizi tu discuția, aștepți ca ei să o facă. Ești atent la discurs și nu uita, te poți adresa doar cu Sire și Maiestatea Voastră. În niciun caz pe nume.
Eticheta.
Ajung la timp și, pe un drum special, flancat de SPP și de câțiva membri ai suitei, așteptam chiar la UȘA avionului. Apare Regele și simt semantica stării de a fi maiestuos. Privirea sa plutește blând peste toți și toate. Întinde mâna tăcut.
La dreapta sa, Regina Ana. Ce moment! Cu ochii săi vii, puternici, calzi, mereu curioși, scrutează puștiul din fața ei – adică eu – și brusc, aerul rarefiat devine extrem de prietenos.
– Așa de tânăr și faceți lucruri așa de interesante! Povestiți-mi cum va fi la eveniment!
– Maiestatea Voastră, vor fi și personalități din teatru, film, sport. Gheorghe Dinică, Mircea Albulescu, Ștefan Iordache…
Ascultând lista de nume de pe scena Operei, Regina dă cu adevărat o lecție de tinerețe.
– Dumneata prezinți seara?
– Da, Maiestatea Voastră!
– Singur?
– Nu, alături de o actrița, Monica Davidescu.
Zâmbește intens.
– Si e drăguță? Vă place de ea?
– E un profesionist, lucrăm bine împreună.
Regina Ana râde, apoi ne salută în drum spre mașină.
Suita se îndreaptă către Palatul Elisabeta… Fără mine, rolul meu se încheiase. Dar privesc efectiv șocat în zare. Putea să fie o întâlnire strict protocolară, în care să stabilim coordonatele apariției publice și atât. De ce am primit mai mult? Nu pentru că aș fi eu special – e doar cuceritorul fel de a fi al Maiestății Sale. Cu adevărat „a Queen of hearts”.
Sângele albastru nu aduce cu sine – și istoria este chezășia a ceea ce spun – și caracter, spirit, putere interioară, spirit de luptă, înțelepciune. După o viață în care trecuse de la agonie la extaz, de la sărăcie la decența statutului Regal, de la suferință la fericire, Regina Ana, în două minute, îmi arătase cheia vieții. Senină, curată, consistentă. Pururea tânără.
A doua zi, Bucureștiul politic, artistic, mediatic s-a adunat să vadă întâlnirea despre care se vorbea. Maiestățile Lor au venit discret. I-am întâmpinat cu decență, fără a-l putea evita pe un coleg, cu o funcție chiar bunicică, pătruns de importanța momentului în viața lui, ce s-a repezit să întindă mâna Regelui și să-i spună:
– Domnu’ Mihai, poftiți la lojă!
Luminatele fețe au trecut pe lângă el ca și cum ar fi bâzâit un țânțar…
Seara a marcat prezența unui Monarh care a girat succesul liderului unui partid care, vreme de șapte ani, îi interzisese intrarea în Țara Sa. A fi uns al lui Dumnezeu exclude ranchiuna.
A doua zi după… Îi conduc din nou, ca gazdă, pe Majestățile Lor la aeroport. Decembrie infernal… Aglomerație în centrul Capitalei. Mă strecor printre mașini și prin coloana regală exact când pleacă de la Palatul Elisabeta.
Ajung o dată cu Majestățile Lor. Îmi imput de o mie de ori asta. Întârzierea e o formă de impolitețe, spusese cândva chiar Regina.
Dar chiar ea, Regina, îmi spulberă orice tristețe.
– Domnule, a fost o seară agreabilă! Felicitări!
E unul dintre momentele care justifică o carieră jurnalistică.
Privesc către Mihai I, care e absorbit într-o discuție, la salonul oficial, cu patru tineri ofițeri.
Regina îmi vede privirea.
– Nu-l vei lua de acolo, dragul meu. Regele e îndrăgostit de orice înseamnă uniformă. Și sunt și aviatori, o altă pasiune!
Maiestățile Lor mă saluta cu condescendență și părăsesc incinta.
Pe 1 August, când Regina a plecat către Cele Sfinte, mi-am amintit acest cadou al destinului.
Așa marchează o Regină viața discipolilor săi.
Mulțumesc!
Comentează