Mom

Până ieri mă gândeam că va fi ok. O lună fără mama e o nimica toată. Vom vorbi la telefon și pe Skype, ne vom trimite poze pe wapp și vom bârfi pe insta. Sunt o norocoasă că am mai mult o prietenă lângă mine decât o mamă cicălitoare. Bine, e cicălitoare și stresantă câteodată dar dacă nu ar fi,ce sens ar mai avea?!?
În proporție de 90% din mamele pe care le cunosc, sunt fie prea ocupate pentru copii lor, fie dure și rele sau pur și simplu nepăsătoare. Cum poți să îi interzici copilul tău să fie el, doar pentru că nu seamănă cu tine? Să îi impui să fie tu. Ideea e să își construiască singur viitorul pentru ca în momentele sensibile să îți mulțumească pentru susținere și înțelegere. Cum poți să îl lași să se autodistrugă? El vrea atenția ta, nu respingere acompaniată de bani și mașini. Pentru că altfel, în loc să își amintească cum l-ai dus la școală în prima zi, cum l-ai ajutat cu temele și l-ai răsplătit pentru faptele bune, el va ține minte certurile și „NU”-ul vehement.
Noroc că există mame ca a mea. Întotdeauna m-a dus la școală, antrenament și activități importante pentru mine, fără să protesteze. M-a așteptat ore întregi când ședințele foto se prelungeau iar la concursuri știam cine striga cel mai tare numele meu. Câteodată, când eram mică,îmi făcea chiar și temele. Uneori nici nu dormea noaptea cand ajungea acasă ca să imi pregătească totul pentru ziua următoare.
Da, poate nu i-am mai scris de mult o scrisoare plină de desene sau dăruit un dragon din origami dar iubirea pentru mame câteodată uitam să o arătăm. Prea ocupați cu prietenii, școala sau iubitul. Cred că e timpul să mă apuc de un „origami”: oricum ar fi,  îl va iubi.