Marcel a fost întotdeauna charismatic și a reușit să-mi pătrundă în minte și în inimă” – interviu cu Violeta, soția îndrăgitului artist Marcel Pavel

Cand am auzit că Marcel Pavel s-a însurat cu o rusoaică, am fost extrem de curioasă : odată – din motive subiective , apoi pentru că auzisem ca Violeta fusese balerină la Bolshoi Teatr și știam bine, încă din copilărie, că trebuie să fii al naibii de bun, să faci parte din prestigioasa trupă de balet. Am cunoscut-o pe Violeta – unde altundeva, decât la o emisiune. Și mi-a lăsat o impresie teribil de bună. Mi-ar fi părit rău ca Marcel, la care țineam foarte mult încă de la primele noastre colaborări, să nu aiba alături un om pe care să-l  merite. Și…m-am convins că îl are! …Astăzi, după atâția ani de când îi este soție, Violeta Pavel răspunde întrebărilor noastre. Veți
vedea și din răspunsuri  : o persoană sensibilă, rafinată, înțeleaptă si profundă. Mamă a trei copii. Am ținut să subliniez asta, pentru că, îmi amintesc că într-una din edițiile emisiunii “Ne vedem la TVR”, Violeta ne-a povestit cum se pregătește să-și aducă pe lume al treilea copil. De fapt, în virtutea prieteniei care ne leagă pe toți cei din echipa  mea, de Marcel Pavel, am avut senzația că, oarecum, am fost părtași de fiecare dată la toate evenimentele din viața sa. Deci, haideți s-o cunoaștem pe Violeta Pavel, cum s-ar spune “una din acele femei din spatele bărbaților puternici”. 

Marina Almășan : – Bine ai venit, Violeta,  în universul “Femeilor de 10 și al bărbaților de 10” , acolo unde, fără îndoială este locul tău! Și o spun, după mulți ani în care te-am “urmărit”, din umbră! 

Violeta Pavel : –  Cred ca trebuie sa te lamuresc de la inceput ce anume inteleg eu prin conceptul „Femei de 10, barbati de 10”. Pentru mine acest concept nu este egal cu succesul, nu este egal cu averile sau notorietatea. Pentru mine conteaza caracterul, intelepciunea, integritatea, umanitatea. Exista, oare,  si printre oamenii bogati si faimosi femei si barbati de 10? Da, sigur! Insa foarte putini. In plus, acum ne aflam cu totii in fata unui examen :  – al tariei de caracter, al umanitatii, al integritatii, iar foarte multi il pica…numai ca nota de la 1 la 10 o vom primi nu de la cei din jur, ci de la istorie.

Marina Almășan : – Eu rămân la convingerea mea : ești o femeie de 10, o mamă de 10 și o soție de 10, și aș vrea să ne referim astazi la ultimul tău statut. Pentru că , sunt sigură, lumea este curioasă s-o cunoască în amănunt pe cea care îi este alături îndrăgitului nostru artist – nu uita :  rubrica se numește “ÎN SPATELE  bărbaților puternici”. E greu să trăiești “în umbra” unui astfel de bărbat?

Violeta Pavel : – As fi vrut sa nu-mi fi pus intrebarea „cum e sa traiesc in umbra cuiva”.E o intrebare gresita din start!. Sa-ți explic si de ce. Oamenii adevarati (de 10, de 20, s-ar numi ei! ) nu fac umbră…ei stralucesc, produc caldura ce-ti incalzeste sufletul. Oamenii cu “O” mare sunt lumina in sine – ei emana lumina cunoasterii, lumina cosmica pentru ca au scanteia Creatorului. Daca iti aduci aminte, demult la noi in Rusia se spunea „Vashe syiatelstvo” ( “Strălucirea-Voastră” – n.a.) Atunci oamenii inca isi aminteau de menirea lor si de puterea izvorita din sinele propriu.

Stii, de o buna bucata de timp, viata mea se imparte in doua, fara nicio legatura intre ele : prima cea de domnisoara, a doua de femeie la casa ei. Dar acum inteleg ca nu este asa. “Scanteia” mea de la inceput a ramas intacta, doar ca acum sunt mult mai bogata spiritual,  de aceea pot fi oricand un sprijin pentru familia mea. 

Marina Almășan : – O să revenim la acele  “umbră” și “lumină”. Dar hai s-o luăm cu începutul : cum v-ați cunoscut? 

Violeta Pavel : –  Pe sotul meu (viitor, pe atunci) l-am cunoscut in ’92. Uite, si atunci traiam vremuri tulburi, cu multe schimbari, insa atunci aveam incredere ca sunt schimbari in bine! (acum, din pacate, se lucreaza intens la distrugerea increderii in orice). Eram si tineri( mai ales eu😁) Nu a fost dragoste la prima vedere, nici la a doua, dar Marcel a fost intotdeauna charismatic si a reusit sa-mi patrunda in minte si in inima. Dar nu, nu ma vedeam langa el, si cum as fi putut spera: eu balerina, el cantaret…nu era o combinatie castigatoare! Acum, dupa 28 de ani si 3 copii impreuna, pot sa spun ca, probabil, m-am inselat…Probabil!

Marina Almășan : – Acest “probabil” este o figură de stil, PROBABIL! 😁 Pentru că familia voastră chiar trece drept o “familie de 10”! Pentru că ai pomenit de cei 3 copii – să vă trăiască! – hai să ne referim la ei! 

Violeta Pavel: –   Scriu despre copii si simt cum imi patrunde caldura in suflet. Imi ador copii! Sunt totul pentru mine (asa sunt, probabil, toate mamele!). Din pacate viitorul nu suna prea bine si in fiecare zi simtim( eu si Marcel) apasarea, grija, nesiguranta, dar, nu-i asa, Marcel Pavel este un barbat de 10, sprijinul si ajutorul, stalpul casei ( eu fiind propteaua stalpului)si ne va ajuta sa iesim la liman!

Marina Almășan : – Da, cam toți părinții responsabili simt la fel ca și voi..O să mai revenim asupra copiilor, dar aș vrea să ne întorcem puțin in timp, la “începuturile” relației tale cu Marcel. Mai ții minte ziua în care te-a adus pentru prima oară pe plaiurile mioritice? 

Violeta Pavel : – Desigur! Primul impact cu Romania a fost minunat – am ajuns la Poiana Brasov in toiul iernii (si in plus cu toate bagajele intacte, nu ni s-a furat nimic, in ciuda avertismentelor primite!😁).Peisaj mirific, multă zapadă si voie buna. 

Marina Almășan : – …deci ai nimerit direct în “poveste”! Dar am o curiozitate : ce au spus ai tăi, auzind că un român vrea să te “importe” în țara lui? Relațiile dintre cele două țări nu stau chiar pe roze..

Violeta Pavel : – Ce parere au avut parintii mei despre Fat Frumos din Romania?!? Cred ca au avut anumite indoieli, dar sigur nu din cauza relatiilor dintre cele 2 tari, iar eu nu am considerat niciodata granitele imaginare, trasate de oameni intre state, ca fiind ceva natural , căci traim pe aceeași planeta si nu avem obstacole in intelegerea binelui, frumosului, a dragostei. Mama si tata nu au fost nicio secunda supărați ca plec in Romania, au fost tristi pentru ca plecam departe de ei. Si, totusi, nu mi-au reprosat niciodata acest lucru.

Marina Almășan : – Poți da exemple de momente in care prezența ta lângă Marcel a fost vitală?

Violeta Pavel : – N-aș vrea să dezvolt acest subiect, legat de” momentul in care Marcel a avut nevoie vitala de prezenta mea”. De altfel, eu cred ca o are tot timpul😊. Vorbind la modul serios, intr-o familie bine inchegata,  prezenta tuturor este vitala.

Marina Almășan : – Să revenim la primele tale zile in România. A fost greu? A fost ușor?

Violeta Pavel : – Acomodarea cu România și în România, s-a petrecut într-un mod firesc. La început, pe perioada contractului, pentru că eram înconjurată de colegi și prieteni, apoi, când l-am cunoscut pe Marcel, fiindcă el a reușit să-mi acorde protecția necesară, iar familia lui m-a primit cu multă înțelegere și căldură. Această relație specială s-a păstrat, s-a dezvoltat și s-a întărit de-a lungul anilor, astfel încât familia lui Marcel a devenit și familia mea.  

Marina Almășan : – Deci, din relaxarea ta, deduc că totul a mers foarte ușor…

Violeta Pavel : – Stai, cine-ar putea să creadă că, în viață totul se întâmplă așa de lin, și plictisitor până la urmă? Să-ți povestesc o curiozitate de la începutul relației noastre : așa cum e și firesc, venind de la Moscova nu știam o boabă de română. Niște cuvinte și fraze uzuale am învățat repede, dar nu-mi erau de-ajuns, pentru a  relaționa serios cu cineva. Dar am căzut de comun acord ( eu și Marcel)  ca, la nevoie, să comunicăm în engleză. Eu aș fi vrut ca el să mă învețe română, însă nu am putut să suport stilul prea rigid, și pretențios al dascălului. Drept urmare, soțul meu a făcut un gest foarte frumos :  mi-a luat de la un Anticariat un ghid de conversație. Așa am reușit să păstrăm liniștea în familie, iar eu am învățat,  singură și fără stres,  limba română.

Marina Almășan : – Sa vorbim puțin despre  relația de 10 pe care o ai cu Marcel. Povestește-ne câteva din gesturile frumoase pe care le-a făcut pentru tine, in toți acești ani.  

Violeta Pavel : – În general, nu contabilizez gesturile frumoase, pentru că  un simplu gest nu poate avea un impact anume. O atitudine frumoasă, un limbaj frumos, atenția și grija pot fi întărite și de alte gesturi surprinzătoare, și frumoase, invers nu ar avea niciun rost. Și aici aș putea vorbi și de defectele unui bărbat. Cred că în relație nu trebuie să accepți lașitatea. Defecte avem cu toții, dar când ști să-ți asumi gândurile și faptele, când ești responsabil și ști să-ți protejezi familia, abia atunci, cred, un bărbat se poate numi bărbat.

Marina Almășan : – L-am recunoscut, în definiția ta, pe Marcel! Nu greșesc dacă te consider o femeie norocoasă! Și acum, dragă Violeta, aș vrea să aruncăm o privire în viitor. Chiar dacă , în vremurile astea, nu putem face planuri, am să risc totuși o întrebare : ce proiecte ai pentru viitor? 

Violeta Pavel : – Proiectul meu pentru viitor se numește  „supraviețuirea.” Vrei să dezvolt? Sau devin insuportabil de serioasă și depășesc scopul interviului?!? Totuși o să-l expun pe scurt. Azi, în orice acțiune, discurs, chiar și în gând,  nu putem ignora realitatea. Nu voi vorbi despre medicină, politică, sau economie, cu toate că, bineînțeles, am citit, am  ascultat, și analizat multă informație, și mi-am făcut o părere. Vreau să vorbesc despre un alt aspect, care mă îngrijorează, și care reprezinta, de altfel, consecințele problemelor din alte domenii,- răutatea, adesea, nemărginită, a din ce în ce mai multor oameni. Răutatea izvorâtă din frică, din incapacitatea de a  înțelege situația, din lipsa analizei și a viziunii.
Societatea s-a împărțit iarăși ( nu învățăm nimic din istorie!) în 2 tabere :  pro și contra, adormiți și treji. Și dacă până nu demult,  majoritatea măcar încercau să păstreze aparențele, acum tot ce au bine ascuns sunt zâmbetele false, dar care au  început să iasă la iveală. Nu mă înțelege greșit, poate că e chiar bine să vezi adevărata față a celui cu care intri în contact. Dar aș vrea să nu ne urâm doar din cauza unei bucăți de material de pe față.  Nu cred că e bine să faci niște memorii, către organele competente (sau mai puțin competente, cum vrei) atunci când un copil ( în urma recomandării medicale) vine la școală fără mască. Și nu e cazul să faci dintr-un alt părinte, ce nu semnează un asemenea memoriu, o persona non-grata.
Așa că da, în acest moment proiectul meu cel mare e să supraviețuiesc,  alături de familia mea, să fiu om bun, nu tolerant, să iubesc, să rămân optimistă, și să nu-mi pierd speranța.

Marina Almășan : – Violeta dragă, îți mulțumesc mult pentru interviu. Ascultâ du-te, mi-am dat încă o dată seama cât de norocos bărbat este Marcel!  Si-ți mai mărturisesc ceva : îmi pare tare rău că nu te-am văzut niciodată dansând pe scena de la Bolshoi Teatr!