Călătorii Timp liber

Jurnal de călătorie la Oslo. Epoisodul 14. Muzeul care te așează pe gânduri…

 

Cele cateva zile petrecute de noi în Norvegia ne-au convins că un român, bazându-se doar pe pârlitul său salatiu din țară, nu poate rezista prea mult în această țară. Prețurile sunt atât de mari, încât pentru un turist obișnuit, magazinele devin toate , practic, “muzee”. Le vizitezi și ieși… nu cu sacoșa plină, ci cu buza umflată!  Iar Oslo face parte din frumoasa colecție a celor mai scumpe orașe din lume. Să vă spun, oare ,spre exemplu,  că cea mai ieftină pâine – cea pe care o pune pe masa muritorul de rând – costă, în banii noștri, în jur de 10 lei ? 

Și totuși nivelul de trai în Norvegia este unul foarte ridicat. Și asta pentru că  salariile sunt foarte mari – cam de 10 ori mai mari decât la noi!  De aceea, interesul pentru această țară este foarte mare și așa se face că, din cele 5,2 milioane de norvegieni, câți încap în statisticile oficiale, o bună parte sunt imigranți. Și asta  în pofida restricțiilor destul de dure, pe care statul norvegian le impune acestora. Aproape un milion de suflete ce locuiesc astăzi în Norvegia sunt proveniți din alte colțuri ale lumii, mai apropiate sau mai îndepărtate. Ceea ce lesne am remarcat și noi,  pe străzile orașului. 

Poate e amuzant de știut că fenomenul imigrației are, în Norvegia, rădăcini deosebit de adânci : încă de pe timpul vikingilor, regii norvegieni obișnuiau să-și “racoleze” consoartele de prin regatele vecine, in ideea de a strânge relațiile cu acestea. 

   Directoratul Imgrației este organismul care gestionează problema imigranților din această țară. 

   Și acum să trecem la ale noastre, ale călătorilor prin lume! 

   Imigrația a adus cu sine o trenă de efecte, în toate planurile, inclusiv în cel cultural. Mintea ingenioasă a edililor orașului Oslo a născut astfel, și pe această temă, un muzeu. I-au spus “Intercultural”. Muzeul aflat în zona Gronland a orașului Oslo este unul cât se poate de inedit. El prezintă, într-un fel aparte, istoria imigrației din Norvegia și schimbările culturale din societatea norvegiană. Sâmbată și duminică de am fi venit, la ora 13 ne-ar fi preluat un ghid gratuit ( iata ca există și lucruri gratis în Norvegia! ) , care ne-ar fi făcut cuvenitul tur al muzeului, împănat cu explicațiile aferente. Noi am fost într-o joi, așa că am privit exponatele în liniște, lăsând imaginația să se combine cu cultura generală și sa găsească ele două “traducerile” originalelor exponate din muzeu. 

…Nu e mare. Îl dovedești în mai puțin de o ora, cu fotografiat cu tot. In perioada în care am nimerit noi să-l vizităm, muzeul găzduia proiectul “KARNEVALET, feiring & protest” – o platformă interactivă, creativă și politică, prezentând arta din perspectiva unui carnaval, cu toată diversitatea sa, cu toată explozia de culori proprie unei astfel de vesele manifestări. Numai că aici nu e vorba de veselie. Tematica expoziției este una, aș zice, chiar dramatică. Oricum, gravă.

Arta devine, iată, în cadrul acestui proiect, o strategie de a rezista vremurilor deloc ușoare, de a protesta împotriva totalitarismului, al discriminării și al mișcărilor rasiale. 

 

Creativitatea devine astfel o forță politică. Autorii proiectului găzduit de Muzeul Intercultural investighează cum anume  – privind societatea de astăzi ca pe un carnaval – ar putea fi activate noi forme de implicare socială și încurajate cele existente,dar nu suficient de “vocale” . 

 

“Nu ești singur” – te avertizează denumirea uneia din săli. Pătrunzi singur în ea, dar te trezești deodată multiplicat în zeci de exemplare, grație unui jos de oglinzi care îmbracă încăperea. Dar..în realitate tot singur ești.

Astfel de “găselnițe” sunt la tot pasul..

Intinse pe jos – o sumedenie de mănuși din plastic. Este singurul decor, și de fapt, o referire fină la distrugerea mediului natural, prin invazia plasticului, în viețile noastre..

Autorii expoziției se explica ei înșiși : 

“Globalizarea a creat mari schimbări în rândul populației, în întreaga lume. Cu câteva generații în urmă doar, Norvegia era o națiune cât de cât omogenă, diferențele fiind pe atunci ignorate, ascunse sau considerate a fi tabu. Astăzi trăim într-o societate ale cărei granițe ale normalității se schimbă continuu. Pentru multă lume, diferențele au devenit deja o latură comună a vieții de zi cu zi. Dar pericolul unei societăți atât de diversă naște frictiuni. Naționaliștii de dreapta își manifestă sentimentele xenofobe si devin tot mai pregnanți, în democrațiile vest-europene. Și în Norvegia dezbaterile publice au devenit mai vehemente. Refugiații și musulmanii sunt suspectați a fi teroriști, cei veniți din Răsărit par a fi toți gangsteri, iar mediatizarea criminalității legate de imigranții români ( 🤨) îi face pe oameni să se revolte împotriva  cerșetorilor de pe străzi. Din cauza tuturor acestor aspecte, discursurile pline de ură împânzesc internetul și social-media. În această situație, e momentul să ne oprim un pic și să ne întrebăm pe noi înșine : care sunt, de fapt, prejudecățile despre care vorbim? De unde vin ele? Sunt ele, oare, o componentă a naturii noastre, sau, pur și simplu,  o construcție culturală? Cât de periculoase sunt prejudecătile noastre și este oare posibil să le schimbăm?”

…Pe gânduri am stat și noi, în fața fiecărei micuțe alveole, dintre toate cele ce compun cele două etaje ale muzeului. Fiecare are tema ei specifică, exprimată într-o manieră originală de către artiști. Vorbim de libertate ca atare, de libertatea cuvântului , de “mândrie și prejudecată”, de discriminările care tulbură viața semenilor noștri, de acțiunea bezmetică a omului față de natură. 

Una peste alta, intri senin în muzeu și ieși frământat de o mulțime de probleme, punându-ți  generic intrebarea ușor filosofică : “Oare eu sunt un om cu adevărat bun?”…

Merită să-l vizitați! 

Fotografii: Georgeta Nistor

Serial realizat cu sprijinul Ministerului Afacerilor Externe, Ambasadei României la Oslo, Ambasadei Regatului Norvegiei la București și Camerei de Comerț si industrie România-Norvegia

 

Publicitate