DanDANA! Povestea mea

Infractorii de pe Internet

 

Ați fost vreodată în situația ingrată de a primi niște cuvinte răutăcioase, ba chiar jignitoare la maxim, de la persoane din mediul online care nu vă cunosc și nu le veți întâlni vreodată?

Eu le spun nimeni. M-a înjurat nimeni, m-a jignit nimeni, nimeni intră nepoftit pe pagina mea și-și varsă veninul, atât deotrăvitor că trece dincolo de monitor…

Nimeni” este acel individ josnic, mic, atât de mic încât e în stare săși puna la profil o poză cu un drum neasfaltat, de exemplu. El este asemeni criminalilor care acționează la adăpostul întunericului, ferițide ochii celor din jur, ca să-și ascundă faptele abominabile și să nu fie descoperiți.

Dar dacă în lumea reală sunt șanse să prinzi un infractor sau un criminal, în cea virtuală sunt slabe șansele.

Desigur, am fost sfătuiți să avem grijă pe cine acceptăm pe listele de prieteni, să ne setăm conturile în așa fel încât nimenii să nu aibă acces oricând și la orice postare vom oferi publicului.

Dar până unde putem să mergem cu securitatea? La oamenii de rând, care nu interacționează des, e mai simplu. Dar dacă e vorba de o persoană publică sau un jurnalist care vrea să-și facă cunoscută opinia?

Chiar daca nu esti de acord cu opinia exprimată, poti să o spui pe un ton civilizat și, evident, fără atacuri murdare la persoană. O persoană care la urma urmei, nu ți-a făcut niciun rău, si-a exprimat doar un punct de vedere personal…

De la polemicile echilibrate, până la mizeriile debitate de grobieni aflați în haită, e cale lungă. Am privit cu stupefacție, dar și cu profundă tristețe, specimenele gregare din mediul online care s-au dezlănțuit pe pagina unei distinse realizatoare din televiziunea publicamai zilele trecute. Parcă mi-era și frică să mai scriu ceva, să mai comentez…O stare ciudată de angoasă și neputință m-a cuprins, gândindu-mă la valul de injurii care ar fi urmat și asupra mea, de jigniri iresponsabile, blesteme și amenințări. Și totul in numele democrației si libertatii”, așa cum înțeleg acești (neica) „nimeni.

„Cyber-bullying” (hărţuirea cibernetică) este termenul folosit pentru definirea diverselor forme de abuz psihologic pe internet: hărţuire, ameninţare, intimidare, adresare de injurii, transmiterea de mesaje obscene, replici sarcastice, comentarii sexuale nepotrivite, replici ofensatoare, calomniere), cu scopul de a ataca în mod deliberat o persoană, prin umilire publică, defăimare sau lezarea reputației.

Cel care îi hărţuieşte şi îi intimidează pe ceilalți nu poate fi numită o persoană puternică și încrezătoare, ci mai degrabă invers. Unii aleg să îi hărţuiască pe alţii şi să îi pună într-o lumină proastă din dorința de a-și câștiga puterea și autoritatea.

Poliția ne sfătuiește așa: „Dacă nu reuşeşti să eviţi o corespondenţă injurioasă, salveaz-o, pentru a o avea ca mijloc de probă. Păstrează deci (prin salvare de pagină ori fişier sau captura de ecran) orice mesaj, comentariu, secvenţă audio sau video pe care agresorul le-a postat. Dar cum să-i prindă poliția pe acești nimeni? Fiindcă „nimenii” sunt „nimeni” si nu pot fi localizați. Sunt zmei doar în umbra lumii virtuale.

Cine șterge lacrimile celor înjurați si umiliți pe nedrept de acești nimeni în mediul online? Sunt oameni din toate categoriile sociale pe internet: oameni vârstnici, cu diverse probleme de sănătate, cărora le fac foarte rău mesajele răutăcioase și pur gratuite, copii al căror psihic este destul de fragil, iar cuvintele le rămân întipărite ca  o etichetă pe care cu greutate o mai pot înlătura, tineri cu risc suicidar, precum și alte categorii pe care nu le mai enumăr acum.


Concluzia mea este una singură: acești „nimeni” sunt doar niște infractori frustrați (infractor = persoană care a comis o infracțiuneconform Dicționarului explicativ al limbii române), care, în numele libertății de exprimare, comit în mod repetat o serie de abuzuri, sub protecția anonimatului din lumea virtuala, care le asigură propășirea.

 

Publicitate