banner marshal garden
Bombănelile Marinei Editoriale

Sună-l și…lasă-l!

 

Stai și-ți privești telefonul, ca pe o miraculoasă mașinărie care-ți poate aduce fericirea. Îl privești, tâmp, ore-n șir și tot ceea ce faci, în paralel, nu mai are miez, e o spoială, căci gândul îți stă mereu la el, cel care NU mai sună. 

Îți porți telefonul dintr-o cameră în alta, ca pe o anexă a corpului tău, pentru a nu rata, cumva, momentul care… oricum n-o să vină. Adormi greu, cu telefonul la căpătâi și te trezești, sporadic, în noapte, primul gest reflex fiind acela de a lumina ecranul telefonului, în căutarea nevenitului mesaj. Sau a unui apel pierdut, de care somnul tău profund te-a privat….

Vă pare cunoscut, nu-i așa? 

Uneori, așteptarea unui telefon, de la cel fără de care simți că nu poți trăi, îți întunecă viața. Și degeaba iți spun unii si alții că acel telefon nu va mai veni, poate , niciodată, și, că, dacă vine atât de greu, înseamnă că în niciun caz nu vine din inimă, ci ,șchiopătând, pe un drum care nu duce nicăieri. Degeaba rațiunea ta însăți te trage de mânecă și te îndeamnă să ștergi acel număr din agendă și acel bărbat din suflet. Există o inerție a gâștelor îndrăgostite, care ne împiedică să punem punct, la timp, unei relații chinuite și lipsite de viitor. 

…Eu te țin de vorbă, iar tu…tot mai vrei să-l suni,  și tare greu te lupți cu acest impuls. Îi tot cauți circumstanțe atenuante pentru tăcerea prelungită, refuzând să crezi că , în tot acest timp, nu s-a gândit deloc la tine. Si că, poate, e cu mâna pe sub fusta alteia…Îți tot repeți că e, cu siguranță,  într-o interminabilă ședință, că nenumărate probleme i-au scurtcircuitat drumul dintre dorință si tasele telefonului. Și-ți tot vine să-l suni tu, dar bruma de demnitate care zace în circumvoluțiunile tale, obosite de atâtea scenarii, te împiedică, totuși,  s-o faci. Și asta..pentru că ai făcut-o, în alte atâtea rânduri, și n-ai obținut nimic mai mult, decât niște explicații bâlbâite, care te-au cufundat și mai mult în mlaștina incertitudinilor. Așa că…rămâi să aștepți, deși te întrebi și tu ce mai aștepți, căci deznodământul e sigur, atât de sigur încât îți vine să urli.. Dar nu urli, pentru că …dacă te sună în timp ce urli, și nu vei auzi?…

    Bine, uite, pentru ultima oară, îți dau voie să-l suni, să te mai convingi odată că bărbatul acesta nu e demn iubirea ta și că fluturii tăi din stomac merită să zburde spre un cer mult mai senin decât acesta. Sună-l, lasă-i vocea să-ți mai spintece odată, ca un pumnal, sufletul și așa ferfeniță, iar apoi dă “Restart” și fă-ți ordine în suflet si în agenda telefonică : sunt atâtea alte numere, care ar fi fericite să se conecteze cu al tău! 

Rubrică oferită de :

Femei de 10 pe Facebook