Cand i-am spus Ginettei ca tocmai implinisem optsprezece ani , s-a asezat pe un scaun ca sa se reculeaga.Mi-a marturisit ca e cea mai frumoasa varsta , deoarece nu ai inca presiunea de la douazeci , care te indeamna la nesabuinta si nici tracul de la saisprezece , justificat scolar si prin cutuma , dar in niciun caz trupeste.M-a intrebat daca mi-am facut majoratul , adica daca am dat un bairam , cum s-a exprimat ea , razand cu niste dinti sidefii , pietrificati de atata brosaj cu sare si bicarbonat.I-am marturisit ca ai mei imi vor organiza petrecerea in apartament , la sfarsitul saptamanii.Ma asteptam sa remarce ca vom avea scandal , ca adora sticlele sparte si harmalaia juvenila , dar ea m-a privit cu raceala matura si mi-a spus cu emfaza :
”Sa nu te lasi ! De acum esti mare ! Va trebui sa te dai in stamba ! ” Am corectata-o , i-am spus ca expresia originala era ” a te da in stampa ” , adica a deveni celebra prin publicarea in presa.
Neimpresionata de erudita mea lingvistica , s-a asezat picior peste picior , dar nu elegant si strans , ci detatsat si evazat , dand impresia unei femei care depanuseaza porumb in propria-i curte si putin ii pasa daca e vazuta sau nu , din moment ce e pe teritoriul ei.Mi-a zis :
” Eu am sa plec la o ruda in partea cealalata a tarii.Casa mea ramane libera.Profita ! ”
Mi-a strecurat in palma o cheie parca anume lasata pe o policioara in apropiere.Mi-a aratat seturi nedesfacute de cearsafuri si prosoape , baxuri de sapunuri , sampoane si esenta de lavanda.Parea un hotel in expansiune.I-am multumit.Observase ca nu-i refuz nimic.Avea un aer atat de convingator cand imi propunea ceva , incat consideram o impolitete sa ma eschivez.Momentul erotic trecuse.A incercat sa-l aprinda iar , dar nu a mai tinut.M-am rusinat de semi-goliciunea mea si am inceput sa ma imbrac mult mai repede decat ma dezbracasem , si am facut-o fara ajutor dar sub priviri viguroase , ca ale unui barbat satisfacut si indiferent ca femeia ii pleaca.Chiar as fi vrut sa ma duc acasa , dar intuind ca e foarte tarziu am preferat sa raman.Suspiciunea a lor mei la o astfel de revenire precipitata mi-ar fi taiat sansa unor noi aventuri.
Nu a mai insistat nici ea.Mi-a aratat doua camere , intrebandu-ma ce pat prefer.
” Ai timp sa il incerci pe fiecare ! ”
La indiferenta mea , am primit camera mare , ce era atat de aerisita incat avea iz de frigider.Am cerut permisiunea sa fac un dus.Nu avea zavor la baie , imi era teama ca va da peste mine , dar nu s-a intamplat.Palaria metalica arunca prin zimti crenelati stropi reconfortanti.Cand am iesit , nu am mai auzit nici o miscare.Adormise , pesemne.M-am dus in camera mortuara si m-am intins ca intr-un sicriu.Mi-am tras lintoliul si inca o patura si in scurt timp m-am incalzit.Probabil ca asa e si cu Viata de Dincolo.Te obisnuiești repede. Cei care raman singuri , oricat de credinciosi ar fi , au senzatia ca esti abandonat in haosul primordial si te plang si se gandesc la tine ca la o fiinta disparuta fara urma , ca si cum nici nu ar fi existat vreodata.Dar eu sunt convinsa ca , odata ce ai inceput sa traiesti , derulezi mereu amintiri si vieti paralele care nu se mai termina. Chiar si cei mai simpli oameni au o memorie monumentala.Unde nu-i ajuta cartea , survine imaginatia care ii salveaza de la dezastrul intunericului. Am regretat mereu ca am citit de mica.Puteam sa ma dedau mai mult jocului , prima forma de desfrau infantil .Acum am de recuperat si imi e mai greu.Toate frustratele se dedau unor perversitati mai mari pentru a se reconcilia cu trecutul absent.Sunt intr-o fuga eterna doarece au ratat startul.
Cand m-am trezit , gandurile acestea inca mi se roteau in minte.
M-am intrebat daca am avut un somn agitat sau nu.Capul nu mi se infundase in perna , deci levitatia morfeica functionase.In a doua instanta am explorat din priviri mediul sa vad unde ma aflam.Mi-au revenit toate imaginile din ajun dar nu in lumina discreta in care se intamplasera , ci in soarele ce navalea prin lamele jaluzelei de pai colorate in rosu tipator.M-am imbracat in costumatia care devenise improprie orei.Am cautat-o pe Ginetta.Nu era nicaieri.In bucatarie , un lung bilet pecare il redau.Langa el , o farfurie cu branza , cascaval , oua fierte , sunca taiata in lung si un kefir nedesfacut intr-un pahar de plastic cu capac de staniol.
” Draga mea , Ana- Maria , vezi , nu ti-am uitat numele , ceea ce rar mi se intampla ! Regret ca am vrut sa fac dragoste cu tine ca un barbat , dar imi pare si mai rau ca nu am facut-o ! Ma intreb ce simt ei dupa ce se culca cu noi ? Or avea aceleasi remuscari ? Cand intri in ceva , esti mai vinovat decat cea care primeste.Un receptacul acumuleaza durerea , un pistil o mojareaza.De cand e lumea , masculul e avid de femei. Eu am pus capat acestor instincte primare care au in ele nu numai supravietuirea speciei , dar si degradarea ei.Nu ne multumim sa fim eterni prin noi insine , ne dorim si urmasi.Dar ei cresc dupa bunul lor plac si dupa legile imuabile ale statisticii , care nu e altceva decat alteritate , mai mult strica decat construieste.M-am gandit mult la tine.Semeni cu mine , nu cea de acum si nici cea de la optsprezece ani.Fiecare din noi avem o fiinta netraita , evanescenta , ramasa in profunzimile firii ca o umbra pe zid care nu se ia cu nici o vopsea.Constienta ca nu am avut copii ca sa pacatuiesc in voie fara vreo culpa materna , acum ma simt responsabila fata de tine.Dar nu formativ.Fiindca orice educatie e restrictiva , amputeaza capul care gandeste si instaleaza un motor verificat de generatiile anterioare.Fa toate nebuniile care iti trec prin cap , dar nu te lasa niciuneia din afara ! Astfel vei fi implinita.Vei trai viata ta si nu viata altora.Atatea capuse si paraziti avem in jur care se hranesc cu sangele nostru sub pretextul ca e mai dulce decat al lor.Nu ceda complimentelor , ele sunt calea prin care raul te invenineaza ! Nu te bucura de micile succese zilnice , e normal ca toti sa cedeze in fata frumusetii si prea putini in fata inteligentei ! Imbraca-te cu gratie si stil fiindca trupul trebuie sa se simta mereu in Rai , nu doar cand e defunct ! Nu umbla cu ceasuri la mana , te-ar incorseta , ai fi obsedata de trecerea orelor , dar nici nu iti irosi clipele ! Sunt atatea modalitati infame de a pierde timpul : cam tot ce au facut oamenii de milenii incoace.Traim repetitiv , adica nu evoluam cu adevarat.Prelungim o pecingine care se numeste cultura si o scabie careia ii zicem civilizatie. Nu te lasa injosita si nu escalada decat culmile care te captiveaza ! Obisnuieste-te cu fericirea de a descoperi mereu ca sufletul nu exista , ca e o inventie doctrinara pentru a introduce pedeapsa pacatelor !
Ginetta ”
Cosmin – Stefan Georgescu, Franța, noiembrie 2020
Comentează