,,Intrat-a o boală în lume,
Fără obraz, fără nume,, , glăsuia, cu amărăciune, poetul.
Premonitoriu, într-adevăr. Poate tocmai din pricina acestei boli nenumite îmi vine foarte greu să aștern pe hârtie sau, mă rog, pe Cloud, gândurile de final de an. 2023, un an oribil din toate punctele de vedere pentru cei mai mulți dintre noi. Mă includ între aceștia, cu durere și cu obiectivitate. Lumea a luat-o razna aproape în totalitate. Vorba din bătrâni: ,,Nu se mai înțelege om cu persoană,,. Un demon, un duh rău își flutură aripile negre, solzoase și nămoloase peste bietele noastre capete, amețite total de acest gadget din ce în ce mai agresiv și mai periculos: mobilul. Auto-mobilul, tele-mobilul, troti-mobilul, skate board – mobilul, drono-mobilul, tunul-mobilul, racheto-mobilul, robo-mobilul… Sinistru. Dacă sărmanul Graham Bell ar fi știut ce se va alege de invenția sa, cred că și-ar fi dat foc atelierului. La fel și marele Einstein.
Nu sunt în totalitate conservator, depășit, dinozaur, antiprogres, dar vorba unui prieten: ,,Orice limită are o margine,,. Planeta a scăpat de sub controlul cât de cât uman (până la un punct, firește), intrând pe mâinile unui conclav amenințător, periculos, criminal, care se insinuează din ce în ce mai perfid peste noi. Și ÎN noi. Și din ce în ce mai la vedere, aș îndrăzni să spun. Deja nu se mai feresc să recunoască din plin așa-zisele teorii ale conspirației. Nici măcar ne se mai ascund. Totul e pe față…
Tare mi-aș fi dorit ca materialul de azi să emane bucurie, veselie, zâmbet, generozitate și, poate, un dram de speranță. Nu pot. Nu se poate. Nu se MAI poate. Peisajul tragic al României ,,educate,, (apropo, educată de către cine? , așa, ca o întrebare absolut retorică) e cam așa: violuri oribile, înjunghieri, droguri la tot pasul, bullying-ul cel mai cumplit din istorie, incendieri mai cumplite decât în lagărele naziste, explozii controlate și necontrolate, accidente oribile la fiecare secundă, scandaluri de mahala între ,,marii,, politicieni de carton, pe care, chipurile, noi i-am fi ales, analfabetism pe cele mai înalte culmi, șpăgi cu nemiluite, arestări formale, cătușe la vedere, corupție până în măduva oaselor înmuiate de hrană proastă și băutură și mai proastă, justiția lui pește, o adunătură de ,,crătițari,, pe post de vedete (cred că ăștia, de fapt, nu știu să facă măcar o omletă), cupluri băgate cu forța pe gât de către câteva televiziuni amorțite, și, o, da, influiensării (sic!), inflensărizdele (sic!) și, a nu se uita, creatorii de conținut. Ceeee? Creatori, ăștia? Și astea? De conținut? Ce mama naibii de conținut? Bine spunea de curând minunata Stela Enache: ,,Pe vremea noastră, creatorii de conținut erau CĂRȚILE,,. Și uite că am ieșit niște oameni normali. Longevivi. Cultivați. Respectați.
Rupeam ușile teatrelor, cinematografelor (fără să avem după noi saci de popcorn, că dacă zicem ,,floricele,, ne sar în cap asexuații și adepții bărbosului celui antipatic, marx). Sincer, i-aș fi preferat pe Frații Marx! Ăia măcar aveau haz. Hazul o altă noțiune care este din ce în ce mai sufocată de violența de limbaj, de bășcălie proastă, de bancuri fără perdea. Au apărut peste noapte vedete care, iată, umplu săli până la refuz. Da, de acord, dar nu numai asta. Nu numai atît. Noi am crescut cu Delon, cu Belmondo, cu Winnetou care, mai nou, aud că e interzis pe motiv de discriminare. Un erou al copilăriei noastre… Și pe cine puneți în loc, băi, nefericiților? Pe influiensării voștri care, sunt convins, nu au auzit de Eminescu, sau cred că Nichita Stănescu e luptătoarea aia cu mușchii direct în creier…
Nu e bine. Măcar am micuța bucurie că revista noastră plină de suflet și iubire mai e o oază de lumină. O luminiță. Dar o simplă luminiță poate distruge întunericul, așa, ca o candidă nuanță de eventuală speranță… Cu mica speranță că, și datorită nouă, vă veți apleca din ce în ce mai mult către Măria-Sa, POEZIA, vă urez un an normal! Și, dacă se poate, sănătos la cap!
EUGEN CRISTEA
Comentează