Războiul cu dușmanul nevăzut continuă. Starea de urgență se menține, la fel și restrictiile impuse de ordonanțele militare. Românii responsabili le respectă, încercând să-și construiască, între cei patru pereți ai casei ( ferice de cei care au și curte!) un alt fel de viață. Cât mai suportabilă.
Așadar, alte 6 vedete – femei de 10 și bărbați de 10 îndrăgiți de dumneavoastră – ne împărtășesc experiența lor neobișnuită.
MATILDA PASCAL COJOCĂRIȚA ( solistă folclor) : Sincer nu vreau sa vorbesc despre aceasta situatie , ma deprima …stau in casa si -mi randuiesc gandurile despre ce-am facut, despre ce as mai fi putut face si despre ce-i de facut . Am devenit brusc o gospodina desavarsita ,o ingrijitoare desavarsita ,acum stiu fiecare lucrusor din casa unde-l pot gasi . Citesc , lucrez la noi cantece cu maestrul Cigu .
Zilnic vorbesc cu copiii si nepotiii – apropo , pe 27 martie Tudor, nepotelul cel mic de la Alin, a implinit 5 ani , a fost o petrecere pe cinste fiecare la casa lui , ne-am conectat prin whatsApp vreo 20 de frumosi nebuni ai familiei , a fost foarte emotionat prichindelul .
Dar stati ca am avut dubla aniversare ! Petru Stefan , cel mic al lui Horatiu a implinit o luna , asa trec orele , zilele iar noptile cu rugaciune si cu Dumnezeu in gand si-n suflet, il rugam sa ne fereasca si sa ne scape cat mai repede de aceasta mare pedeapsa.
DINU FLAMÂND ( poet) : Traduc Heralzii negri si cred ca voi traduce in romaneste toata opera poetica a disperatului luminos care a fost poetul peruan Cesar Vallejo. Am resimtit brusc ca munca aceasta devine acum pentru mine o datorie de onoare, fiindca in urma cu vreo patru decenii descoperirea furiei sale poetice à fost pentru mine un model intim de supravietuire cu demnitate in ultimii ani de imbecilitate comunista confiscatoare. Navigind cu precautii multiple prin labitintul suferintelor sale ajungi, cred eu, sa vezi o stranie luminita ce indica iesirea spre verdele primaverii care acum miloasa ne priveste interogativ de partea cealalta à geamului. E o transparenta dubitativa prin care intrebarea noastra cerseste un umil raspuns: oare vom mai avea parte de primavara? Pina si cei care au tot fugit de ei insisi cautind doar diversitate exterioara si uitare de sine prin toate galagiile suprapuse, se vad acum obligati sa se unite la ei insisi, in interior, prin oglinzile casei in care stau fiindca nu mai pot évita sa Isi puna evitatele intrebari despre adevaratele valori ale unei vieti ce merita sa fie traita. II indemn sa descopere poezia dar nu ca pe un ritual lingvistic sau ca pe o defuncta materie scolara; ci ca pe un miracol al maginatiei care uneori reuseste sa extraga din citeva umile alaturari de cuvinte fulgerul unei trecatoare revelatii. Sunt fulgere mai luminoase decit focurile bengale din spaimele noastre in fata carora ne acoperim pleoapele ca sa nu le vedem. Poate ca totul se poate formula oarecum mult mai simplu. Da , stam in birlogul din casa, fiindca ursul ce da tircoale pe la gura pesterii e mai tare decit ghioaga noastra. Dar noi stim sa facem focul si sa ne plingem mortii cu care am rămas in comuniune si după disparitia lor. Deci, rabdare interogativa ! Ginduri dragi prietenilor…si tuturor celor aflati la mijlocul vadului.
RALUCA ANDREI ( event planner) : Din punctul de vedere al unei persoane inclinate spre spiritualitate, asa cum marturisesc eu ca sunt, contextul actual reprezinta un prag energetic, psihologic si totodata emotional greu de trecut, dar nu imposibil. Poate ca tocmai aplecarea spre lucruri foarte greu de obtinut m-a pregatit in toti acesti ani pentru ceea ce traiesc acum. Nu neg șocul si senzatia de traire a unor tablouri desprinse parca din romanele lui Kafka si inca mai simt ca tot ceea ce ni se intampla noua, tuturor, in aceste zile frizeaza absurdul si depaseste limitele normalitatii pe care, culmea, pana acum o consideram un fel de haos, o dezordine fatiganta, care cel putin pe mine ma irita si constituia obiect de nemultumire zilnica. Admit ca acum, in ” inchisoarea ” metaforica a peretilor casei mele ma incearca nostalgia zilelor in care alergam epuizata intre intalniri de business, sedinte, semnari de contracte si evenimente mondene, plangandu-ma ( mie si celor dragi ) ca nu imi ajunge timpul, ca sunt obosita si ca … nu se mai termina acele obligatii sociale si … Uite ca s-au terminat ! Universul a obosit mai mult decat mine, decat noi toti la un loc si … a cerut o pauza ! Timpul liber atat de ravnit imi este oferit acum din plin, intr-o doza pe care nu mi-as fi imaginat-o vreodata ! Ma bucur de aceasta oprire in loc a Universului pentru a ma dedica in totalitate casei si, ca o veritabila gospodina, intorc draga mea casuta pe toate partile si urmaresc cu tenacitate fiecare fir de praf si panza de paianjen. Dupa toaletarea locuintei urmeaza ritualul complet de ingrijire si infrumusetare pe care mi-l faceam desigur si ” inainte ” insa doar pe jumatate la domiciliu. In lipsa unor maini profesioniste care aveau grija lunar de pielea si de parul meu, nevoia m-a invatat in aceste zile sa devin experta in tot felul de tehnici de mentinere a frumusetii corporale. Si cum un corp frumos este inutil fara o minte pe masura, imi iau doza zilnica de citit. Cartile au reprezentat dintotdeauna refugiul meu spiritual insa nebunia unei vieti extrem de agitate a ingradit cumva accesul catre lectura in ultimii 5-6 ani. Acum ma bucur, daca pot folosi acest termen in contextul critic actual, de tot ceea ce au cartile de oferit si imi rezerv dreptul la introspectie si analiza profunda a celor mai ascunse colturi din fiinta mea. „Vacanta ” impusa vine intr-un moment neasteptat dar o primesc cu gandul ca, daca ar fi depins de mine, as fi amanat-o la nesfarsit, prioritizand mereu aspecte, lucruri si ținte care acum se bagatelizeaza sub apasarea pierderii libertatii. Inchisa intre proprii pereti invat lectia karmica si constientizez adevarul incontestabil ca LIBERTATEA sub toate aspectele ei este darul cel mai de pret, dupa viata insasi si sanatate si ca … am trecut pe langa acest dar ignoranti, calcand cu pasi mari si grabiti catre ispite materiale ce acum isi dovedesc inconsistenta si nonvaloarea. Toata aceasta situatie ne este trimisa cu scopul clar de a ne trezi si de a constientiza ca in planul aspirational nu ar trebui sa se afle bunurile materiale sau ascensiunea in cariera ci acele mici bucurii simple ale vietii ce nu pot fi cumparate cu bani si a caror lectie ne este predata acum.
DANIEL IANCU (folkist) : După cum îmi place să glumesc, am meseria de artist iar hobby-ul meu este ingineria. Încerc de când mă știu să le fac pe amândouă cât se poate de bine. Mă bucură aprecierea publicului vis-a-vis de meseria de artist și mă bucur când oamenii vin la spectacolele mele și cânta împreună cu mine. Mă bucură însă la fel de mult sa fiu la serviciu în mijlocul colegilor mei. Părinții mei mi-au spus că am fost conceput într-un concediu la mare și iată ca marea mă însoțește zi de zi cam din 1986, fără a mai socoti vacanțele școlare și studențești. Mă trezesc și văd marea. Merg la serviciu și văd marea. Ce poate fi mai frumos?
Acum însă, în arest la domiciliu, îmi lipsește foarte mult publicul. Îmi lipsesc colegii, dar lucrăm de acasă și încercăm să comunicam cât se poate de mult. În ceea ce privește publicul am găsit altă solutie: merg eu acasă la fiecare, fac transmisii live și cânt. 
Săptămâna ce tocmai s-a încheiat am făcut patru asemenea transmisii de cate o oră fiecare. Am organizat și un concurs de catrene cu rime date. A fost o participare masivă în fiecarea seară și ne-am distrat de minune împreună. Cred că am reușit ca timp de mai mult de o ora pe zi să omor plictiseala prietenilor de pe facebook, ba chiar să alin suferințe. Emisiunea se numește ”Cămară Show” pentru că, dacă nu este foarte frig, transmit chiar de acolo, dintre borcanele mele cu conserve de tot felul.
În afară de activitatea ”izolartistică” reușesc in ultima vreme să mă întorc la vechea mea pasiune, mecanica. Îmi pun la punct atelierul și proiectez mașinării noi ce mă vor ajuta să confectionez cuțite, topoare, săbii… Nu vă speriați, sunt pașnic și nu am de gând să le folosesc în mod violent. Cu soacra am rezolvat amiabil deja.
Nu știu cât va ține „arestul” ăsta dar simt nevoia să și scriu. Am inceput lucrul la o noua carte pentru părinti și copii isteți.
Nu știu cât voi putea să acopăr din toate acestea dar ideea este să mă mișc cu talent, ceea ce vă doresc și vouă.
MIRELA GRUIȚĂ ( jurnalist) : Stii cum se spune : fii atent ce-ti doresti ca s-ar putea sa se implineasca ! Întotdeauna cand veneam la casa de la tară imi spuneam: Doamne,ar trebui sa asez rafturile biblotecii ( in fiecare camera pe doi pereti Dan a pus rafturi cu carti) ,pt.ca nu stiu ce carti sunt in randul doi,sau Doamne e atat de lucru in livada, cand am s-o fac ?etc…Acum Dumnezeu ne-a dat timp.Asa ca aranjez cartile,gasesc multe necitite,drept pt.care uit de ce m-am apucat si citesc,imi ingrijesc trandafirii( multi),imi rasfat cainele mirat de atata timp daruit lui, scriu, vorbesc cu prietenii ingrijorati de tot si toate,seara imi pun filme ( cu predilectie rusesti) si-mi fac program pe a doua zi,program pe care nu-l respect niciodata.Asta e partea frumoasa .Partea trista e ca bolnavii cronici si cu diabet sunt victime colaterale ale haosului din Sanatate. Nu gasesc Eutyrox pt.tiroida Silvanei si nici Glucofage pt.diabetul ei.Numaram in fiecare seara pt.cate zile mai are medicamente vitale. Ma uit la pomii infloriti,la carti,dar sufletul meu e prins intr-un fir de ata care sta sa se rupa.
LUCIA DUMITRESCU ( solistă) :De 2 ani, pe langa activitatea mea artistica si cea de psihoterapie, ma ocup de un cor de camera format din 25 de copii si adolescenti foarte talentati ai Buzaului, alaturi de care am sustinut cateva recitaluri in perioadele sarbatorilor de iarna, iar in aceasta perioada lucram zilnic, intens, online (ca nu ne mai putem intalni in grup…) la noul repertoriu de muzica bizantina pe care ne dormim sa il oferim tuturor credinciosilor, care vor fi prezenti la Slujbele Sfintei Liturghii, atunci cand nu vor mai exista restrictii, dar mai ales sa il oferim in dar bunului Dumnezeu ca multumire… Este o activitate foarte frumoasa si plina de energie pozitiva pentru ca, practic, in fiecare zi, repetand acest repertoriu, cantam lui Dumnezeu… Si… ce poate fi mai frumos, intr-o perioada imprevizibila ca aceasta, decat sa ii canti lui Dumnezeu cu speranta si incredere ca in final va fi totul bine si ca vom avea parte de protectia Lui…
Comentează