Bombănelile Marinei Editoriale

Greu e să fii femeie!

…Te uiți de juma’ de oră la dosarul pe care-l ai de rezolvat și nu-ți stă mintea la el. E abia 10 dimineața și deja ești obosită. Ieri a fost zi de șmotru și ai avut și o ședință interminabilă la Bancă. Noaptea te-au săcâit țânțarii și gândurile…Cel mic te-a sunat deja de trei ori, la birou : ba că nu găsește telecomanda, ba că unde e tricoul lui cu Sponge Bob, ba că iese cu bicicleta prin parc. Perfect! Acum vei sta iarăși ca pe ghimpi, până intră în casă!..Mai iei o gură de cafea și odată cu ea un Nurofen. Ești în perioada aceea nesuferită și burta nu-ți dă pace..Mai mâzgălești ceva , prin dosar, nu prea mult ,pentru ca Șefu’ te cheamă la el. Un papagal, un prost grămadă, îți reamintești cum ați candidat împreună pentru această funcție și l-au vrut pe el, din simplul motiv că e bărbat. Tu tocmai reveniseși din concediul de maternitate și te-au evitat. Chipurile, n-aveai nevoie de așa ceva atunci! De unde știu ei de ce anume ai tu nevoie?…De atunci, neghiobul ăsta îți face zile fripte, de teamă ca să nu mai atentezi vreodată la scaunul lui!..
…Ziua de lucru aproape că s-a dus. A venit și cel mic acasă, nu și-a făcut, se pare, decât o julitură la dreptul. Stângul oricum nu mai avea loc pe el, de julituri și vânătăi!..După masa trebuie să îl duci la dentist. Aoleu, chiar, să nu uiți! Mâine ești și tu programată la mamografie. Doamne, câte emoții ai! O colegă dintr-un birou alăturat tocmai a primit o veste proastă. Foarte proastă… Finalizezi dosarul, gândindu-te în paralel, ce să iei din piață. Ardeii umpluți s-au terminat, ciorba își va da și ea , azi, obștescul sfârșit. Iar sună cel mic : al 11-lea apel, pe ziua de azi!…” Nu, pui, nu umbla la aerul condiționat, îl repară tati când vine din delegație!..”. Deci, să revenim, vei face ceva ușor, de vară, pe bază de legume, un sufle de conopidă?..lasă, o să te orientezi când ajungi în piață!..
…Ești în drum spre casă. Trei sacoșe grele se țin scai de tine, plus doi maidanezi, de care nici nu mai are cum să-ți fie teamă, pentru că te seacă durerea de picior: ai niște monturi îngrozitoare, care-ți dau de furcă deja de cam multicel. Va trebui să te ocupi și de ele. Dar…of…mai întâi să scapi de mamografia aia nesuferită!…De ce oare nu sună Mihai? E plecat de două zile și n-a sunat decât ieri, să spună că e cazat bine și că are multă treabă..Cam prea multă treabă, gândești tu. În ultima vreme aproape că nu l-ai mai văzut pe acasă. Dar dacă?…NU! Exclus, Mihai te iubește înca din facultate! De fapt…nici n-ar fi imposibil! Colega de la Contabilitate a fost ferm convinsă că are o căsnicie fericită până în ziua în care soțul i s-a mutat, cu arme și bagaje, la amantă.. Oare…? Hiii! Ai uitat de întâlnirea fetelor, de azi de la 6! Galopezi împiedicat până acasă, hrănești copilul ( “De ce n-ai mâncat până la ora asta, doar îți pregătisem totul, în frigider!), arunci prin dulapuri și frigidere cele cumpărate ( “Las’că mă ocup diseară de ele!”) , mai iei un Nurofen și începi să te transformi : extensiile, genele false, nu, rochia mulată, cea roz, nu-ți mai vine bine, ai pus șunculițele alea pe coapse și arăți nașpa! La naiba! Nu le-ai văzut pe fete de fix un an, trebuie să arăți beton, iar o să vină Carla să vă arunce praf în ochi, apropo de cum e la post, la Paris, apoi Mirela se va lăuda probabil cu noua ei cucerire, Anda va vorbi numai despre șeful ei și noul ei job, Lory – despre vacanțele exotice, în care a dus-o dom’ Doctor..Iar tu?..O să le spui că l-ai dat,în sfârșit, pe Mișulică la tenis, apoi cât te-ai chinit cu zugrăveala și, dacă mai are cineva chef să asculte banalitățile tale, o să le vorbești și despre cursurile de zumba pe care le frecventezi..Îți vâri picioarele în niște balerini ceva mai comozi ( A! o să le întrebi pe ele dacă nu cunosc vreun remediu-minune pt monturi!), îi dai ultimele indicații lui Mihai și o iei la fugă. Mașina oricum e de vreo săptămână în service, Mihai n-a mai avut timp și de ea, era prea ocupat cu pregatirea suspect de importantei deplasări..Chiar! Dacă…. ?..Alungi orice gând negativ și zbori pe ușă. Pe scări realizezi că aveai programare cu cel mic la de tist. Și că ai uitat carnea tocată pe chiuvetă. Nu te întorci din drum, nici să te pice cu ceară! Iar de tistul…îl reprogramezi, oricum era un control de rutină. Îl suni pe cel mic, să-i dai vestea cea bună și să-i ceri în schimb să bage carnea la rece….Hm! Evident, când îl suni tu, niciodată nu răspunde!… La naiba cu tocata! Nervii tăi sunt mai presus! Scoți pieptul înainte și ieși țanțoșă din bloc, fluturând poșeta Michael Kors, pe care ți-a luat-o Mihai de ziua ta. Cel mai frumos și costisitor cadou din ultimii ani! Chiar…oare ce i-o fi venit?….