Bombănelile Marinei Editoriale

La Milano, dis de dimineață, de Crăciun…

Mă aflu într-un hotel, dintr-o suburbie a orașului Milano. E dimineață, chiar scandalos de dimineață, dar funcționez după ora Romaniei. Și scriu.
Deși capitala modei respiră langă mine, sunt împachetată intr-o banală pijama din bumbac. Si mi-e bine. Și dor de țară. Și de cei de acasă.
E o iarnă ciudată la Milano. Ieri a fost un soare arzător toată ziua. Chiar si așa, italiencele și-au etalat pe străzi blănurile șic și cizmele ultimul răcnet. Până și cerșetorii din jurul Domului și-au scos nasurile de sub muntele de plapumi din care și-au făcut culcușuri pe la colțurile magazinelor de lux ce înconjoară bătrânul Dom.
Seara de ajun m-a surprins, în trecere, printr-un mall arhiplin din împrejurimi. Nici nu ziceai că mâine va fi Crăciunul. Lumea își vedea de ale ei, milanezii trăgeau de câte o pizza și iși povesteau precipitat câte ceva, cu siguranță banal. Erau pline cafenelele, restaurantele, prăvăliile de tot felul. N-am văzut moși care să se amestece prin mulțime. Probabil s-au rostogolit toți către România…
Între timp a venit dimineața. Prima zi de Crăciun. Cu liniște în jur, fără brad, dar cu chef de a avea o viață frumoasă. De aici înainte și mereu. Sunt sigură că toți visează la așa ceva. Și la nemurire. Am citit undeva ceva foarte drăgălaș. Cred că vorbele îi aparțin lui Mark Twain, feblețea mea ( Cele mai iscusite vorbe de duh pe care le-am întâlnit în decursul anilor, au fost, mai toate, rostite de Mark Twain). Cică “ Visăm cu toții la nemurire, dar cu toate acestea nu știm ce să facem într-o duminică ploioasă de toamnă”. Acum nu e nici duminică și nici nu plouă afară. Deci pot visa liniștită la nemurire. Dar n-o fac, pentru că nu-mi doresc să trăiesc veșnic, ci doar sa fiu fericită…
Îmi place Crăciunul. Nu atât moșii săi, sarmalele, orașele gâfâind sub povara luminii adunată-n beculețe, cât mai ales spiritul Crăciunului. Aplecarea oamenilor spre a fi mai buni. Chiar și numai pentru trei zile. Se va fi spulberat magia sărbătorilor, și vom redeveni egoiști, insensibili, arțăgoși, urâcioși, zgârciți,invidioși,cusurgii, malefici. Am folosit persoana întâi ca să nu vă simțiți vizați doar voi. Din spirit de solidaritate. Solidaritatea face parte din spiritul Crăciunului : suntem solidari în jurul bradului de Crăciun. Moș Crăciun ne unește pe toți, deși darurile pe care le așează sub brazii noștri diferă la modul cel mai nedrept cu putință. Unora le pune sub brad un inel cu diamante, altora…gaura de la covrig. Dar noi ne facem că suntem cu toții fericiți și nu ne dorim decât sănătate. Vremurile demonstrează că e mai bună decât toate…
E Crăciun la Milano și prin împrejurimi, iar mie mi-e tare dor de casă!
Sărbători fericite!

Publicitate