Bombănelile Marinei Editoriale

Granița dintre DA și NU. …sau : Poate fi iertată o trădare în dragoste?

 

    Uneori ea este insesizabilă. A da din cap în sens afirmativ sau a nega cu vehemență se poate să nu lase nicio urmă în viețile noastre 

    Alteori însă hotarul dintre a fi de acord cu ceva și a refuza cu vehemență acel lucru este  imposibil de trecut. Asta dacă ești un om cu principii, nu unul ale cărui scrupule s-au pierdut sau nici n-au existat vreodată. Dacă ai, cum se spune, “coloană vertebrală”. 

   Am făcut această scurtă introducere, pentru că vreau să fac o mărturisire : cel mai dificil moment al emisiunii RIVALII este acela în care eu și Dan, bunul meu tovarăș de arme “de pe sticlă”, ne revendicăm pozițiile, în emisiune. Pornind de la titlu, formatul a fost gândit în așa fel încât, din capul locului, noi să ne situăm pe poziții de “rivalitate”. Sarea și piperul temelor propuse de mine tocmai în asta constă : ele trebuie să fie conflictuale, noi doi să ne contrazicem spumos iar în spatele fiecăruia dintre noi să se încoloneze, în mod natural,  câte o tabără – invitați, spectatori – care să ne împărtășească pozițiile : unii să fie “pro”, ceilalți – “contra”. Tocmai de aceea temele noastre se încheie toate cu un semn al întrebării și presupun fiecare câte două componente de răspuns :  DA și respectiv NU. 

     Până aici toate bune și frumoase. Greul însă începe atunci când , înainte de emisiune, trebuie să ne asumăm fiecare steagul sub care vom defila , preț de doua ore. Greu? De ce greu? Pentru că nu de puține ori constatăm că amândoi împărtășim de fapt aceeași atitudine față de întrebarea pusă la bătaie. Cu teamă îl întreb de fiecare dată pe Dan, înainte ca lumea să se așeze pe poziții, în platoul de filmare : “ – Dane…tu de ce parte a baricadei ești astăzi?”. E musafir, are dreptul să aleagă primul. Inima mi-e cât un purice, până când Dan răspunde. “…Dacă va zice DA, iar eu…gândesc fix la fel? …va trebui să pledez, toată emisiunea, pentru  acel NU, care este împotriva firii și a credinței mele!..” Cam astea sunt gândurile mele, înainte de răspunsul lui Dan😔). De multe ori, părerile se împart, din start, în mod natural. Amândoi suntem mulțumiți, in acele ediții,  că vom avea de susținut chiar poziția în care credem. Cât de dificil devine însă totul, atunci când suntem nevoiți să pledăm pentru “DA”, atunci când , de fapt, în sinea noastră, credem  cu tărie în “NU”! …Știu că există oameni care o fac cu seninătate, denumindu-și atitudinea : “diplomație”. Eu i-aș spune lașitate, frică, duplicitate, oportunism, …orice termen care rimează cu “lipsa de caracter”. 

…la noi, e-adevărat,  totul e o joacă și totuși e atât de greu să joci acest joc, chiar și într-o emisiune de divertisment! Dacă lumea care privește la televizor nu înțelege “convenția” ta și te va judeca după această poziție pe care ai adoptat-o, neștiind că ea este potrivnică felului tău de a gândi?… E un risc asumat, dar un chin considerabil. 

…Ce mi-a venit să scriu despre asta? Nu mai devreme decât ieri, întrebarea pusă ca temă de emisiune a fost : “Poți ierta o trădare în dragoste?”. Înainte de intrarea in emisiune, Dan, reprezentant al lumii artistilor – unde acest subiect este, poate, unul hilar –  mi-a spus dintr-un foc : “- Eu astăzi voi fi DA!”….Mi-a trebuit ceva timp, petrecut în penumbra culiselor, pentru a-mi reseta poziția pt care mă pregătisem să combat, fiind convinsă ca Dan, familist, nu va spune “Da”. 

Am fost un om corect toată viața și nu am trădat niciodată, atunci când am prețuit pe cineva. Mai cu seamă atunci când am iubit persoana respectivă. Deci NU ar fi trebuit să reprezinte opinia mea. Dar s-a întâmplat în viața mea o situație care mi-a demonstrat că lumea e construită din nuanțe. Am iubit un bărbat, care, deși știu că m-a iubit cu putere, m-a trădat. Sau, cel puțin așa am crezut atunci. NU l-am iertat niciodată și am ales să-l las în urma mea, fiind fidelă credinței mele că o trădare în dragoste NU poate fi niciodată iertată. Și am înaintat apoi prin viață mândră de decizia mea fermă, dar chinuită de îndoieli și asistând cu durere cum omul pe care îl iubisem atât de mult a murit mai apoi chinuit în brațele unei femei, pe care…am aflat mult prea târziu, că de fapt n-o iubise niciodată cu adevărat. 

   Prin urmare, ieri , în emisiune, am pledat cu tărie pentru NU, dar nu mă întrebați cât de mult aș fi dorit să adaug un amendament opiniei mele!…

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : 10 Dacii noi

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate