banner marshal garden
DanDANA! Ea și El Povestea mea

Gâturile de pui

 

Nu, dragi cititori, nu e o reclamă despre Avicola, ci doar titlul unei  întâmplări din care am învățat o data în plus unii oamenii nu sunt deloc ceea ce par a fi.

Lingușitori și mielușei la început, sfârșesc adesea ca niște lupi gata săte sfâșie. Și de-ar fi vorba doar de propria persoană, dar acțiunile mârșave ale unor semeni, îi pot afecta și pe ceilalți din familie.

Nu credeam vreodată că ajung să povestesc despre gâturile de pui, sărăcuții de ei. Sună așa sadic, că s-ar putea sa devenim vegetarieni instant, după citirea acestui articol.

De ce? Pentru că atunci când e vorba de țeapă, o încasează toată familia. Se bazează toți că intra niște bani, își fac planuri, așteaptăziua…și aceasta nu mai vine. Ba da, vine, dar cu surpriza că cel pe care l-ai ajutat nu doar că îți intoarce spatele, ba îți mai dă și un șut undeva.

Cam asta a fost treaba cu o clientă pe segmentul de imobiliare. Normal că un contract e egal cu zero pentru acei indivizi care calcă pe cadavre; ți-l rup în față. S-a terminat treaba? Pa! Pe ce vrei sa-ți dau bani? Doar că ai facut câteva drumuri și ai dat niște telefoane? Așa gândesc cei impertinenți. Fără să le pese câtuși de puțin de eforturile și implicarea pentru realizarea cu succes a unei tranzacții.

La solicitările repetate și insistente ale unei doamne (recomandate), care părea serioasă, m-am agitat să-i rezolv problema locuinței în cel mai rapid și convenabil mod cu putință. Nu mai pun la socotealăfaptul că primul telefon l-a dat sâmbătă seara, dupa orele 21, și vroia să rezolv urgent.

Am făcut-o în săptămâna ce a urmat, cu tot profesionalismul. Urma semnarea contractului final de vânzare-cumpărare. Ma străduisem mult ca să se finalizeze. Exact cu două zile înainte de a merge la notariat, personajul central (cumpărătoarea care mă angajase să-i rezolv problema) nu mai răspundea la telefon. După ce am insistat și am sunat în câteva rânduri, o pune pe fiică-sa să răspundă, chipurile ea fiind „ocupatăîn baie. Până la urmă, iese și ea și îmi spune răspicat ca nu are ce să-mi dea.

Vânzătorii mi-au sugerat să nu mai vin în notariat, pentru că și lor le spusese că nu mai achită nimic...Și s-au aliat unii cu alții, fiindcăaveau un interes reciproc: unii să vândă, ceilalți să cumpere. Eu, intermediarul, eram un intrus pentru ei…

Am fost dezamăgită ceva vreme, dar totul a trecut până la urmă. Familia mi-a fost alături și m-a susținut să-mi revin. Cu portofelul gol si dezamăgire totală pentru asemenea specimene umane, am mers mai departe.

Timpul a trecut și a cum se intampla deseori, lumea e mică. Am mers într-o zi la piața să fac unele cumpărături. La raionul de lângă brânzeturi, la carne de pasăre, o văd pe acea clientă care refuzase săîmi achite comisionul pentru prestarea de servicii din vară.

Glumea cu vânzătorul, evident fiind de-a locului (că doar eu i-am găsit apartament langă piață), până în clipa în care m-a zărit. A scurtat glumele și a evitat să dea ochii cu mine. Și-a aruncat repede în sacoșă gâturile de pui pe care tocmai le achiziționase...M-am gândit pe moment că acest sortiment susține obrazul gros al unora.

Eu mi-am cumpărat caș și smântână. M-am uitat totuși lung la raionul acela, cu pungile de gâturi de pui. gândeam dacă din astea mănâncă escrocii si țeparii, sau… a fost o excepție?

Femei de 10 pe Facebook