Povestea mea

O zi obișnuită ….din viața lui Dan V.Dumitriu

 

Mă trezesc…sau mai degrabă mă trezește ceva . De obicei , lumina  sau setea sau…Mă rog , într-un fel sau altul , ma trezesc . Încerc să-mi amintesc ce am visat , dar de cele mai multe ori nu reușesc . Apoi încerc să mă mișc , pentru a vedea ce nu mă doare . Nu sunt prea multe părți de contabilizat . Îmi caut papucii și încerc să mă îndrept spre baie . Cum e și normal , mă lovesc de colțul patului , mă ciocnesc de tocul ușii și , sprijinindu-mă de pereți , ajung la destinație . După ce mă spăl ca tot omul , mă duc , ceva mai sigur pe picioare , la bucătărie , să-mi prepar cafeaua fără de care mintea mea refuză să funcționeze corect . Până aici , toate bune și frumoase. S-ar părea că sunt încă viu. Mă așez în fotoliu și îmi aprind o țigară. Da , știu ! Este un obicei dăunător , dar ce naiba să fac ? Cum încerc să mă las , cum mă îngraș . O gură de cafea , un fum de țigară , închid ochii , deschid fereastra și îmi iau zborul peste străzile cartierului . Miroase ca după ploaie , copacii sunt încă verzi , o doamnă își plimbă câinele care mă vede și începe să latre . Doamna ridică ochii , mă vede și ea și îi spune câinelui să se potolească , pentru că e doar o pasăre inofensivă. Mă rostogolesc puțin peste marginile lumii , doar să văd ce e pe partea cealaltă și mă feresc , exact la timp , de un avion , care trecea pe acolo , așa , într-o doară .

Traficul aerian este așa de încărcat în zilele noastre , de nu mai poți să faci un zbor matinal în liniște. Oare ce oraș o fi ăsta ? Cobor deasupra unui parc. Pe o banca , doi îndrăgostiți. La ora asta ? Sau poate că la ei e altă oră. Când zbor , nu prea mai stiu în ce fus orar mă găsesc. Uite și niște dealuri ! Ce frumos ! Oare în ce țară sunt ? Mai bine m-aș muta aici . La vârsta asta ? Vise , băiete !

Mi-am adus aminte că nu mi-am hrănit pisica , așa că fac o întoarcere rapidă de 180 de grade și o șterg spre casă. Pisica miaună și se mângâie de picioarele mele. Se bucură că mă vede. Cred și eu ! Ce , eu nu m-aș bucura dacă mi-ar oferi cineva o masă la un restaurant de lux ? Ba bine că nu ! Mai bine m-aș apuca să scriu ceva . E un exercițiu bun pentru minte. Dar , oare despre ce să scriu , că nu prea am nicio idee . Despre oameni ? Nuuu ! Aș vrea să scriu ceva frumos , iar despre oameni….Mai bine despre natură. Mda ! Pe cine mai interesează scrierile despre natură ? Și , de fapt , pe cine mai interesează scrierile , în general ? Mai bine aș mânca ceva , că mi s-a făcut foame. Iarăși spre bucătărie. Se pare că bucătăria ocupă un loc important în viața noastră. 

Sună telefonul ! Cin’ să fie , cin’ să fie ? Vorbesc  ! Banalități . Cred că nu realizează nimeni cantitatea de banalități pe care le putem debita într-o singură zi. Oare la ce folosește asta ? Și de ce e așa întuneric ? Nu-mi spuneți că s-a făcut deja seară. Când Dumnezeu a trecut ziua ? Dar anul ? Dar viața ?

Ce prostie !!!!

Dan V. Dumitriu, Laval, Canada, octombrie 2020

Sursa foto: freepik.ru