Să te naști om dar să descoperi cum poți aduce ploaia pe Pământ, într-o vreme în care omenirea își trăgea sufletul între cele două războaie mondiale pare o poveste fantastică, nu-i așa?! Ei bine, în România, cumva, mereu s-au născut oameni vizionari care au scris istorie și care au uimit vremurile în care au trăit. Să îi descopăr și să le scriu poveștile aici, pentru voi toți și pentru toată cinstirea pe care ei o merită este, pentru mine, o bucurie imensă dar și o datorie de onoare. Așa că astăzi vă invit să cunoașteți o personalitate pe cât de excepțională pe atât de puțin cunoscută publicului larg – Savanta Ștefania Mărăcineanu – primul om care a adus ploaia de Pământ!

În 1924 Ștefania şi-a susţinut lucrarea de doctorat cu titlul “Recherches sur la constante du polonium et sur la pénétration des substances radioactives dans les métaux” la Universitate Sorbona din Paris pentru ca, un an mai târziu, în 1925, atunci când a avut loc o vizită oficială a casei noastre regale la Paris, Regele Ferdinand și Regina Maria să o cunoască pe Ștefania Mărăcineanu, savanta fiindu-le prezentată chiar de președintele Republicii Franceze, care era la curent cu cercetările ei. Regii au fost impresionați de personalitatea Ștefaniei Mărăcineanu și de hotărârea ei de a se dărui cercetărilor științifice. Drept urmare, la revenirea ei în țară, primea o subvenție din fondurile proprii ale Reginei și premiul Ferdinand acordat de Fundația Ferdinand de la Iași.
Aceste sume primite în dar nu au fost deloc cheltuite pentru uzul ei personal ci le-a investit tot în știință, cumpând aparate moderne de radioactivitate necesare în laboratorul de electricitate al Facultății de Științe din București.
Studiul intens și permanent, dedicarea ei totală în cercetarea științifică dar și faptul că era deja nu doar o recunoscută savantă ci și o vizionară au determinat ca, în 1931, spre uluirea întregii planete, să provoace prima ploaie artificială din lume, în timpul unui experiment realizat în Câmpia Bărăganului. Ceea ce părea că numai Dumnezeu poate face, savanta noastră a arătat lumii întregi că însuși omul poate controla! A demonstrat cum legătura dintre radioactivitate şi ploi ori relaţia dintre cutremure şi precipitaţii sunt răspunsuri la întrebările pe care omenirea și le ridica de mii de ani. Iar prima ploaie provocată de ea nu era decât primul adevăr și doar începutul!
Cu toți ochii ațintiți asupra ei, savanta noastră și-a continuat cercetările ce păreau rupte din science-fiction, în Algeria, cu sprijinul guvernului francez. Mai mult, a semnalat pentru prima dată că, în ajunul producerii unui cutremur creşte radioactivitatea în zona epicentrului. Cu siguranță, numele Ștefaniei Mărăcineanu devenise unul de notorietate internațională iar ceea ce a urmat în anii de după prima ploaie artificială este aproape halucinant – pierdea premiul Nobelul în favoarea soţilor Frederic şi Irene Joliot-Curie (n.r. fiica savanților Pierre Curie și Marie Curie) pentru extraordinara descoperire a radioactivităţii artificiale, deși toate datele arată că românca este prima care a făcut revoluționara descoperire.
Culmea, însăşi Irene Joliot Curie recunoştea că descoperirea pentru care ea urma să primească Nobelul era deja cunoscută de fapt de 10 ani. „Ne amintim că savanta româncă a anunţat în 1924 descoperirea radioactivităţii artificiale”, preciza Irene pentru ziarul austriac Neues Wiener Journal apărut pe data de 5 iunie 1934.
În modestia ei, Ștefania Mărăcineanu nici nu insistase să primească ea Nobelul, ci doar să-i fie recunoscută munca printr-o menționare sau printr-o referinţă, în lucrarea câștigătoare. Drept urmare, chiar și astăzi soţii Joliot Curie sunt cunoscuți ca inventatorii radioactivităţii artificiale.
Cum se simte un savant căruia i se fură premiul Nobel aflam chiar din mărturisirile ei, publicate în ianuarie 1935, într-o discuție cu gazetarii revistei Ilustrațiunea română: “Întâmpin astăzi aceeași neîncredere cu producerea ploii artificiale cum am întâmpinat acum zece ani cu descoperirea radioactivității artificiale a plumbului. Irene Joliot vine după zece ani și anunță descoperirea radioactivității aluminiului, urmând comod o cale anevoioasă, pe care i-am deschis-o eu. După zece ani, o variantă, o deducție firească a primei mele descoperiri, este primită cu cel mai mare entuziasm. Din fericire pentru mine, nu toți oamenii au fost pedepsiți cu pierderea memoriei…”
În loc ca lumea științifică să conștientizeze autorul real al descoperirilor iar premiul Nobel să ajungă la proprietarul de drept, situația s-a tensionat accelerat iar familia Curie a decis izolarea Ștefaniei Mărăcineanu de ilustrul laborator științific parizian. Nedreptățită și întristată, permanent expusă iradierilor, permanent dedicată exclusiv progresului științific și aproape deloc vieții ei personale, prima femeia care a adus ploaia pe Pământ pleca din lumea aceasta mult prea devreme, răpusă de un cancer agresiv. Ne dăruia însă, nouă tuturor, dovada clară că omul e capabil să descifreze natura și, tot ea impulsiona, cu un avânt fantastic toate celelalte descoperiri științifice derivate din munca ei. A fost un creator uluitor care s-a apropiat cel mai mult de misterul Creației și a descifrat-o în sensuri pământești. A fost un Creator de 10!
Vă mulțumesc că astăzi, împreună cu mine, înțelegeți câtă valoare umană se naște din acest pământ românesc și câți oameni de seamă și-au dedicat viețile pentru a fi primii în lume și pentru a ne lăsa nouă o moștenire incomensurabilă. Fiecare dintre ei a fost, la vremea respectivă un arhitect al lumii noi iar lumea nouă de fiecare dintre noi e dusă mai departe – cu fapte mari și fapte mici, cu arhitecți mai mari ori cu arhitecți mai mici, noi toți putem fi, dacă înțelegem de ce – Creatori de 10.
Comentează