„Eu nu am cântat folk. Am cântat muzica mea. De fapt, eu cred că la noi în țară nu a existat folk. Folk era ceea ce cânta Bob Dylan. La noi a fost omul cu chitara, om care a simțit nevoia să se exprime”, spunea Doru Stănculescu. A cântat încă din liceu, din clasa a X-a, când și-a făcut o trupă. A compus pe versurile clasicilor Minulescu, Bacovia și Goga. A considerat că este prea mărunt ca să se atingă de versurile lui Mihai Eminescu. Piesele sale – „Ai-hai”, „Ecou de romanță” sau „Fără petale” – au fost vârfuri de clasamente muzicale și vor rămâne în memoria sufletelor tuturor celor care le-au fredonat, cronica romantică a unei generații crescute între slogane partinice și pentru care a cânta despre dragoste era un veritabil triumf. Presidente, ne e dor de tine!
Comentează