Bărbați de 10

“Muzica este ceva sacru, fără muzică nu putem trăi, muzica ne face mai buni, mai înțelegători, mai deschiși!” – interviu cu JULIAN LUPU, unul dintre cei mai valoroși trompetiști ai lumii, stabilit la Ankara

L-am cunoscut pe Julian Lupu la Istanbul, la o ediție inedită a “Femeilor și bărbaților de 10”. Am petrecut împreună cateva ore incandescente, pe malul Bosforului, însă erau atât de mulți oameni în jur și atâta vânzoleală, încât n-a fost chip să vorbim prea multe. I-am mulțumit că a răspuns invitației noastre – de a veni de la Ankara la filmarile noastre de la Istanbul ( mi-l recomandase Consulatul Romaniei de acolo, ca pe unul din românii de frunte ai comunității) , apoi am schimbat cateva fraze de complezență, a făcut o repetitie, iar după aceea au început filmările. De regulă, după ce ies din filmări, nu prea mai am putere de socializare, mai ales când acestea au loc sub un soare nărăvaș, care aduce mercurul din termometre la peste 40 de grade. Dar..așa e Istanbului vara, iar noi ne-am încăpățânat să filmam în aer liber.
Julian Lupu s-a născut în comuna Răducăneni, județul Iași. A crescut într-o familie frumoasă, fiind unul din cei 8 frați ai acesteia. Cel mai mic. Înclinația lui spre muzică – moștenită de la tatăl său, care cânta la clarinet – a fost încurajată de familie. Frații mai mari s-au asociat cu părinții și împreună l-au susținut pe micul Iulian să-și urmeze pasiunea. A absolvit Liceul de Arte, iar apoi Academia de Muzică “George Enescu” din Iași. Disciplina de fier, moștenită de la mama sa, l-a făcut să-și urmeze cu tenacitate visul și iată-l astăzi unul dintre instrumentiștii de marcă ai lumii.
Și dacă la Istanbul n-am apucat să schimbăm decât câteva vorbe, iată, începutul de an mi-a oferit prilejul să stau povești cu Julian Lupu. Și să ma conving ca încadrarea sa în tabăra “Bărbaților de 10” nu a fost deloc o exagerare.

Marina Almășan : – Ce moment anume din viața dumneavoastră v-a facut sa alegeti muzica, pentru a va insoti tot restul vietii? Este o simplă “ moștenire de familie”?

Julian Lupu : – Tatal meu a fost dirijor si clarinetist al Fanfarei Catolice din Raducaneni, participam de mic copil la concertele si Serbarile unde performau iar atractia pentru muzica a fost foarte puternica! Deci, pot sa spun cu mandrie ca mostenesc talentul raposatului meu tata!

 

Marina Almășan : – Ca părinte, sunt mereu mișcată, atunci când am de a face cu recunoștința copiilor față de părinții lor. Vorbiți-mi, vă rog frumos, despre copilaria dvs si despre interferentele ei cu muzica.

Julian Lupu : – Copilaria mea s-a desfasurat intr-o atmosfera deosebita, cu educatia muzicala din partea tatalui si cu o activitate foarte intensa la Clubul Copiilor. Desi m-am nascut in mediul rural, in acea localitate se desfasura o activitate culturala foarte intensa.

Marina Almășan : – Cam așa erau vremurile. Și nu, nu sunt nrapărat o nostalgică! Dar..de ce trompeta? De ce nu pian sau vioara, spre care se inghesuie toti?

Julian Lupu : – M-am indragostit de trompeta de la o varsta foarte frageda, cand pe scena din Raducaneni a concertat Fanfara copiilor de la Casa Pionierilor- Iasi. Am ramas profund impresionat de actul artistic si eleganta acelor copii deosebit de talentati! Am mers acasa, le-am povestit parintilor cat de mult mi-a placut acel concert si le-am mai spus că asta imi doresc sa fac in viata. Parintii au fost impresionati de chemarea mea, tatal meu fiind incantat ca cineva din familie duce mai departe si mosteneste acest talent – muzica! Au fost de acord fara ezitare si in cel mai scurt timp am inceput pregatirea pentru examenul de intrare la Liceul de Arte „O. Bancila” Iasi.

Marina Almășan : – Nu mi-e greu să-mi închipui satisfacția părintelui dvs! Va mai amintiți ziua în care ați suflat , pentru prima prima oara, intr-o trompeta?

Julian Lupu : – Primul meu contact cu trompeta a fost in clasa a 5-a, cand am inceput cursurile la Liceul de Arte „Octav Bancila” din Iasi. Am avut emotii mari cand am scos primul sunet si atractia fata de acest instrument a devenit mai puternica.

Marina Almășan : – Într-atât de puternică, încât ați devenit unul dintre cei mai mari trompetiști ai țării în care v-ați stabilit. Dincolo însă de Turcia, am vazut, in CV-ul dvs, un sir impresionant de concerte susținute în înteaga lume. Care a fost cel mai „special”?

Julian Lupu : – Din fericire, ajungand la Ankara, am avut o deschidere si intelegere foarte mare din partea Rectorului si a Decanului. Am avut placerea si onoarea sa concertez in Berlin, Tokyo, Sao Paolo, Portland, Milano, Paris, Barcelona, Rio de Janeiro, Viena, Istanbul, New-York, Ankara, Brasilia, Londra, Bremen, Salzburg etc. In multe din aceste orase am avut onoarea sa ofer Masterclass. Cel mai special moment al carierei s-a intamplat acum doi ani, cand am fost invitat la un mare Festival de Jazz la Sao Paolo- Brazilia, unde am sutinut un Masterclass si un concert in fața a aprox. 400 de trompetisti din toata lumea. Am avut un succes deplin si mi-a ramas in minte imaginea aceea, cu multimea de trompetisti cu instrumentele in mana!

Marina Almășan : – Din olo de satisfacția profesională a concertelor, sunt sigură că v-a încercat bucuria întalnirii cu toate aceste colțuri de lume. Care anume, din tarile vizitate, v-a marcat cel mai tare si de ce? (puteti face un Top 3)

Julian Lupu : – Cel mai mult m-a impresionat America, unde, atunci când am fost, mi-am achizitionat cea mai performanta trompeta de pe piata, astfel indeplinindu-mi un vis din copilarie. Pe locul doi : Am fost profund incantat cand am concertat la Albert Long Hall- BBC Proms in fata a 7000 de spectatori, avand un succes foarte mare! Iar pe locul 3 voi plasa Concertul din August 2019 la Istanbul- Ziua Victoriei- in fata a peste 20.000 de spectatori, unde am performat alături de cvintetul meu de suflatori „Golden Horn Brass”!

Marina Almășan : – Sunt sigură că, dacă v-as fi propus un Top 10, ați mai fi găsit destule astfel de amintiri memorabile! Am însă o mare curiozitate : Cum s-a facut de ați ramas in Turcia?

Julian Lupu: – Am ajuns in Turcia datorita unor muzicieni deosebiti de la Filarmonica Oradea si Filarmonica Timisoara. Domnul Ioan Tudorache – trombonist la Filarmonica Oradea, m-a prezentat fiului sau, Torino Tudorache – timpanist la Filarmonica Timisoara si colaborator al Bilkent Symphony Orchestra Ankara. Acesta din urma mi-a prezentat proiectele orchestrei din Bilkent si am fost invitat la auditia pentru pozitia de prim trompetist, pe care am trecut-o cu succes. In cel mai scurt timp am inceput activitatea la Ankara pe 3 planuri: 1- Profesor de trompeta la Universitatea Bilkent, 2- Prim trompetist la Bilkent Symphony Orchestra, 3- Concerte solo si muzica de camera activand in cel mai de succes cvintet de suflatori de alama(Golden Horn Brass). Cu siguranta a fost o intamplare fericita, căci aici am primit respectul pe care ar trebui sa-l primeasca fiecare artist, fiecare persoana. Și uite așa am implinit 26 de ani de cand ma aflu aici.

Marina Almășan : – Iată cât de important este, pentru fiecare om valoros, să i se recunoască și respecte valoarea! Mă bucur tare mult că acolo ați primit ceea ce aici le lipsește, din păcate, multora….Supneți-mi, domnule Lupu, au Romania si Turcia, puncte comune, sau a trebuit sa „invatati” de la zero aceasta tara?

Julian Lupu : – Cu siguranta, Romania si Turcia au multe puncte comune: oamenii sunt la fel de prietenosi, ospitalieri, saritori si respectuosi. Stiu cum sa se relaxeze in timpul liber, merg la restaurant, cinema, shopping, in concediu la mare sau la munte. Sunt gurmanzi; au in comun din bucataria traditionala sarmale, ghiveci, pilaf, piftelute si fasolea. Participa la activitati culturale (expozitii de arta, simpozioane, concerte). In programele din salile de concert intalnim lucrarile unor compozitori clasici, romantici si nu numai. Stiu sa respecte si sa promoveze valorile artistice indiferent de domeniu. Fac sacrificii si investesc in educatia copiilor pentru a avea rezultate foarte bune. Sunt foarte buni mestesugari, la fel ca si romanii (olarit, ceramica, tesatorie). Deci intalnim foarte multe similitudini.

Marina Almășan – Chiar și așa, sunt sigură că ați avut și dumneavoastră inerente probleme ale adaptării. Cu ce v-ati obisnuit cel mai greu?

Julian Lupu : – Cel mai greu mi-a fost sa ma obisnuiesc cu mentalitatea turcilor, putin diferita de cea europeana, apoi cu limba, cultura si religia.

Marina Almășan : – Vorbiti-mi acum de cei care va sunt alaturi, de familia dvs.

Julian Lupu : – De 32 de ani sunt casatorit, sotia mea fiind tot muzician – profesor de oboi si prim oboist la Bilkent Symphony Orchestra. Am primit o sustinere si intelegere foarte mare din partea sotiei in decursul aniilor, ea fiind principalul critic al meu. Avem un baiat care, din fericire, duce traditia familiei mai departe, ne mosteneste talentul! Renato a absolvit la clasa mea si, dupa Masterat, a obtinut pozitia de Profesor de trompeta la Conservatorul de Stat din Ankara(cel mai vechi si cu traditie din Turcia), si in acelasi timp prim trompetist la Orchestra Academica a Conservatorului.

Marina Almășan : – Ce frumos! S-a repetat, deci, povestea cu fiul care moștenește talentul de la tata! Dar, din tara, va mai este dor de cineva?

Julian Lupu : – Da, cu siguranta! Legatura mea cu Romania este foarte apropiata, acasa ma asteapta familia mea frumoasa si in fiecare vara merg la Iasi, Radauti, Brasov, Oradea. In ultimii ani am colaborat foarte bine cu prietenii mei de la Cvartetul Gaudeamus si tenorul Daniel Magdal- prim solist al Operei Romane din Bucuresti, sustinand concerte la Castelul Bran, Brasov Sinaia. Da, am avut chiar și cateva tentative de a ma intoarce acasa, dar ceva mi-a spus ca nu este timpul inca!!! Nu pot explica sentimentul, dar asa am simtit!

Marina Almășan : – Aveți o intuiție care funcționează foarte bine….Dar să ne întoarcem la dumneavoastră : Ce spune critica de specialitate despre dumneavoastră : care va sunt atu-urile, ce calitati v-au facut atat de valoros?

Julian Lupu : Critica de specialitate imi este foarte favorabila, din fericire! Cred ca atu-urile cel mai importante sunt: pregatirea solida acumulata in Romania, seriozitatea, profesionalismul, respectul fata de publicul meloman. Nu mi-am permis niciodata in decursul aniilor sa anulez vreun concert, desi starea sufleteasca nu era cea mai buna din diferite motive. Un alt atu foarte important, rezultatele obtinute cu studentii mei mi-au adus aprecieri si sunt mandru ca am reusit sa formez o scoala de trompeta valoroasa dar, ma repet, cu baza solida acumulata in scoala de la Iasi, unde profesor mi-a fost Maestrul Ioan Rusu! Mare parte din studentii care absolva la clasa mea, continua cu Masterat sau Doctorat in strainatate la Berlin, Amsterdam, Munchen, Viena, Hanovra sau ocupa primele pozitii la orchestrele din Turcia.

Marina Almășan : – Iată ce frumos se conturează nota de 10, pe care v-a dat-o și echipa noastră! Domnule Lupu, cum se vede Romania din Ankara?

Julian Lupu : – Noi o vedem foarte bine, poate si fiindca ne este dor de tara, de familie, prieteni. De 26 de ani suntem aici si mergem in fiecare vara acasa si observam schimbarile care se intampla. Cu siguranta este mult mai bine, dar cred ca poporul roman merita si poate mai mult.

Marina Almășan : – Aveți vreun regret?

Julian Lupu : – Da, din pacate! Visul meu, din punct de vedere muzical, in mare parte este implinit. Am concertat pe scenele din Europa, Turcia, America de Nord, Japonia, America de Sud etc. dar nu am fost invitat inca in Romania si este trist ca tocmai tara care m-a format nu imi ofera posibilitatea sa fiu prezent pe scenele romanesti. Imi doresc sa arat poporului roman talentul meu si sper sa fiu invitat curand de orchestrele din Romania.

Marina Almășan : – Nu pot decât să sper ca acest interviu va fi citit de cei care pot lua astfel de decizii. Legat de cariera dumneavoastră, care considerati ca a fost- cel putin pana acum- momentul său de varf?

Julian Lupu :- Momentele de varf, de pana acum, au fost reprezentate de concertele din Rio de Janeiro, Brasilia, culminând cu invitatia la marele Festival de Jazz de la Sao Paolo din 2018.

Marina Almășan : – Vă doresc să le adăugați multe astfel de momente. Și pentru că ne aflăm la început de an nou, aș vrea să vă întreb ce planuri aveti pentru 2020 ?

Julian Lupu : – Pentru 2020 am planuri foarte multe si frumoase . Am angajamente la Berna, Bucuresti, Istanbul, Berlin, Laussane, Zurich, Paris, Vilnius. In luna mai voi fi la Iasi, in comisie la un concurs international pentru instrumente de suflat. In august voi fi la Brasov, pentru Masterclass si concert. In septembrie voi fi la Sao Paolo si Rio de Janeiro pentru Masterclass si concert. Proiecte sunt mult mai multe si imi doresc sa fiu sanatos, sa le pot duce la indeplinire.

Marina Almășan : – ..ceea ce vă doresc, din toată inima! Sunteti cadru didactic. Puteti face o comparatie intre tineretul de acum si cel din perioada in care erati dvs student?

Julian Lupu : – Sunt cadru didactic de 30 ani, am parcurs absolut toate etapele si pot spune că sunt schimbari majore in ceea ce priveste mentalitatea studentiilor de acum 30-40 ani, față de cea de astăzi. Doresc sa punctez doar domeniul meu, dar asemanarile cred ca se potrivesc. In perioada studentiei mele, nu aveam cele mai bune conditii de a studia, de a invata, ma trezeam foarte devreme pentru a gasi o sala de studiu. Concurenta era extraordinar de mare, cu doar 3 Conservatoare in toata tara. Astazi, studentii au conditii mult mai bune, pot performa mult si au libertatea sa aleaga unde doresc sa studieze, in care parte a planetei. Valabil pentru toate domeniile : daca ai talent si nu imbini cu munca nu ai cum sa reusesti in viata.Talentul este 5-10%, restul este daruire si multa munca.

Marina Almășan : – Care credeți că sunt valorile pe care un parinte trebuie sa le transmita celor care vin din urma?

Julian Lupu : – Un parinte trebuie sa fie un bun exemplu in conduita si comportament, foarte atent la educatia tanarului, sa imprime acestuia disciplina, seriozitate si respect fata de semeni. De asemenea, trebuie sa fie foarte apropiat, sa-i fie confident, sa dialogheze in permanenta si sa-i ofere cele mai bune si de folos sfaturi. Muzica este ceva sacru, fara muzica nu putem trai, muzica ne face mai buni, mai intelegatori, mai deschisi! Important este sa ascultam cat mai multa muzica de calitate, care sa ne purifice sufletul. Dragi tineri, ascultati muzica buna, incercati sa mergeti cat mai des in salile de concert, unde actul artistic se desfasoara la un nivel inalt!

Marina Almășan : – V-aș “ademeni” puțin în universul feminin, avand în vedere că acest interviu va fi publicat într-o revistă dedicată femeilor. Care sunt calitatile unei „femei de 10”, in opinia unui barbat? Mai ales că ințeleg că aveți, alături de dumneavoastră, o astfel de femeie!

Julian Lupu : – În opinia mea, o „femeie de 10” trebuie sa fie o buna sotie, o mama responsabila, iubitoare, protectoare, sa aiba o cariera de succes, inteligenta, frumoasa si eleganta, distinsa si respectata! Femeile din Turcia se aseamana in multe privinte cu cele din Romania, dar depinde de zonele tarii. In Istanbul, Izmir, Ankara, Bursa, Antalya femeile sunt foarte emancipate in comparatie cu zonele de langa granita cu Siria, Irak, Iran.

Marina Almășan : – Oare progresul societatii a alterat unele trasaturi ale femeilor?

Julian Lupu : – Cred, din pacate, ca da! Unele femei alearga dupa celebritate, dupa bani si uita sa mai fie naturale, sa aiba un comportament decent in societate. Dar, in orice conditii, femeia ramane cea mai iubita fiinta!

Marina Almășan : – Gata! V-ați câștigat simpatia cititoarelor noastre!😁 Am o curiozitate: ați cucerit, vreodata, vreo femeie, cantandu-i la trompeta? Poate fi trompeta un instrument muzical „romantic”?

Julian Lupu : – Cu siguranta, pe sotia mea am cucerit-o si cu trompeta! In perioada studentiei ma asculta cu placere cand studiam si observam pe mimica fetei cat de incantata era. Din familia trompetei fac parte si Flugel, Cornet, Corno da Caccia, deci pot sa spun ca trompeta este un instrument romantic, daca stii cum sa-l folosesti si ce repertoriu sa abordezi.

Concluzionand, Femeia poate fi cucerita cantandu-i la trompeta!

Marina Almășan : – Atunci vom încheia acest interviu, oferindu-le cititoarelor noastre o…dedicație din partea dumneavoastră! Va mulțumesc, domnule Julian Lupu!

Femei de 10 pe Facebook