Bombănelile Marinei Editoriale

Nu promite când ești fericit, nu răspunde când ești nervos, nu decide când ești trist.

Zilele trecute internetul a tot vânturat, de colo-colo, îndemnul de mai sus. Poate a trecut și pe la voi. A poposit, iată, și pe pagina mea de socializare. Si , deși nu mă dau în vânt după sfaturi virtuale, înscrisul m-a pus pe gânduri…

….Faptele noastre, mai mult sau mai puțin chibzuite, ne configurează restul vieții. Există, oare, reguli care te învață cum să te porți? Aș fi tentată să-mi amintesc de “Regulile de bună purtare”, dar acelea se referă la partea superficială a vieții. Ele ne învață să nu vorbim cu gura plină, să cedăm locul persoanelor în vârstă, în mijloacele de transport în comun, să salutăm la intrare și să nu uităm să ne luăm rămas bun, atunci când plecăm. Sunt și ele importante, nimic de zis, căci felul în care le respectăm, împarte lumea în “manierați” și “grobieni”. În rest însă, faptele noastre, deciziile pe care le luăm și acțiunile pe care le facem, nu prea au , la îndemână , seturi de reguli salvatoare, care să ne ferească de greșeli. Există doar o eventuală educație, făcută de părinți în acei tot mai “scurți” șapte ani de-acasă, apoi o desăvârșire a ei pe la diverse școli succesive, există instincte, există exemplul celor din jur, cărtile pe care le citim și, în fine, experiența de viață. Pe care, din păcate, nu o avem de la început. Ea vine în timp, se așează cuminte în tine și scoate capul, din când în când, ajutându-te să nu calci în străchini. Dar…ca să ai o experiență de viață solidă, trebuie…of…să îmbătrânești. Iar când simți că ai dobândit-o cu adevărat, te trezești că e cam târziu și nu prea-ți mai este de folos. Vorba ceea : “Dacă tinerii ar ști, și dacă bătrânii ar putea..”.
Dar să luăm, felie cu felie, titlul “Bombănelii “mele.
*

…Fericirea, în viețile noastre, este episodică. Nu ești fericit non-stop și nici n-ar fi înțelept. Pentru că numai parcurgând și episoade nefaste ale vieții , le vei putea aprecia cum se cuvine pe cele de fericire. Desigur că psihologii recomandă să-ți găsești fericirea în orice : in razele de soare, zâmbetul iubitei, înghețata preferată, în simplu fapt că te trezești întreg, de dimineață. In realitate însă, adevărata fericire este cât se poate de temporară. Restul e ..normalitate. Iar cand dai de fericire, e bine să știi s-o gestionezi, să-i înveți regulile. Una din ele este si următoarea : SĂ NU PROMIȚI NICIODATĂ, CÂND EȘTI FERICIT. Nu e nimic savant, în spatele acestui îndemn : când ni se plimbă fluturii fericirii prin stomac, prin minte, sau prin alte organe interne, suntem înclinați spre a fi generoși din cale-afară, uneori nechibzuiți si dispuși, prin urmare, să facem promisiuni grandioase, de care nu ne vom putea achita. Nu, pentru a promite și a ne și ține de cuvânt, nu trebuie neapărat să fim NEfericiți, ci trebuie să ne aflăm , pur și simplu, în afara celui de-al nouălea cer. Adică, în normalitate.
*

….Calmul este “starea de agregare” ideală pentru orice muritor, fie el epde rând, sau de lojă. In momentul în care devenim nervoși ( iar vremurile, slavă Domnului, ne ajută cu prisosință!) ne schimbăm radical. Chiar și fizic. Starea de nervozitate urâțește “victima”, ii atribuie trăsături uneori animalice. Însă cel mai tare ne schimonosim psihic. Nervii ne fac de nerecunoscut : devenim răi, nerăbdători, nedrepți, agresivi, iraționali. Suntem în stare să nedreptățim oameni nevinovați, să ne revărsăm ura pe cei care au avut ghinionul să se intersecteze cu noi, în acele momente nefaste. Iar la întrebările lor nevinovate, ripostăm cu răspunsuri agresive, care se vor întoarce curând împotriva noastră.
Așadar, dacă ești atent la semnalele sale, iată ce te va mai învăța viața : NU RĂSPUNDE NICIODATĂ, CÂND ESTI NERVOS.
*

…Da, râsul sau măcar zâmbetul, sunt elemente care dau culoare vieții – și vă vorbește un om născut cu zâmbetul pe buze și râsul la-ndemână! Desigur că viața noastră are atâtea nuanțe, cărora nu întotdeauna li se asortează recomandatele zâmbete. Starea de veselie este , cu siguranță, cea pe care si-o dorește fiecare din noi. Și nu ne referim la veselia artificial indusă de întâlnirile cu Bachus, ci la cea care întovărășește perioadele noastre de fericire. Vin însă s-o echilibreze perioadele de tristețe, inevitabile, provocate de prăpastiile în care se rostogolește, periodic, fericirea noastră. Și, prin urmare, din veseli devenim triști. Când suntem triști, totul se schimbă pentru noi : soarele nu mai strălucește cu aceeași intensitate, cei din jur ne par urâcioși, viitorul îsi pierde culoare, iar noi rătăcim , fără sens, într-o lume in care nu ne mai regăsim. Deciziile noastre în momentele de tristețe sunt triste și ele ; puțin probabil să ne readucă pe continente însorite, să ne facă să redevenim eroii unui nou episod de fericire. De aceea, vine , iată un alt îndemn de luat în seamă : NICIODATĂ NU LUA DECIZII ATUNCI CÂND EȘTI TRIST.

….Bun și internetul ăsta la ceva. Măcar să te facă să-ți pui întrebări.

Rubrica oferită de:

Femei de 10 pe Facebook