Teoria mea este: m-am născut fericit dar cu cât mă afund mai mult în viață, cu atât mai nefericit devin. Am fost foarte nefericit, mă plângeam pentru orice și încercam să controlez totul, până la cele mai mici detalii, declara Mo în The Independent. Mi-am cumpărat mașini, am cheltuit bani, am încercat să umplu golul din sufletul meu în toate felurile posibile dar nu a funcționat.
Ecuația fericirii este în viziunea lui Mo următoarea: fericirea=cele mai frumoase evenimente din viața noastră – așteptările noastre despre cum ar trebui să fie viața noastră.
Trebuie să descoperim ce ne face fericiți și să aducem acest lucru cât mai des în viața noastră. Acest ”ceva” poate fi o ceașcă de cafea sau zâmbetul copiilor noștri sau șeful care se poartă frumos cu tine la locul de muncă.
Sunt 5 adevăruri pe care trebuie să le acceptăm: aici, acum, schimbarea, dragostea și moartea. Ele trebuie acceptate, oricât ar fi viața de grea întrucât sunt adevăruri indubitabile ale vieții. Când te concentrezi pe aceste 5 adevăruri, te simți fericit în cea mai mare parte a timpului, spune Gawdat.
Fericirea înseamnă să privești paharul și să îl vezi exact așa cum este el în realitate. Să vezi jumătatea plină și să fi recunoascător pentru acest lucru, dar, în același timp, să vezi jumătatea goală și să te întrebi: ”pot schimba ceva? Și dacă nu, pot accepta lucrul acesta?” Fericirea nu este despre ce îți oferă lumea, despre câtă apă este în pahar. Fericirea este ce crezi tu despre ceea ce îți oferă lumea. Fericirea este egală cu diferența dintre modul în care percepi tu lucrurile și așteptările tale de la viață. Astfel, dacă viața ta atinge așteptările tale, ești fericit. Amestecăm 2 stări: una este fericirea iar cealaltă este distracția. Fericirea este acea stare de pace, gândul că ”îmi place viața mea așa cum este acum”. Distracția este varianta modernă a fericirii. Ies în oraș, merg la petreceri, plec în weekend… și mintea mea încetează să mai gândească. Atâta timp cât nu mă gândesc, am sentimentul că sunt fericit. Nu pentru că sunt în acea stare de pace interioară, ci pentru că mi-am suspendat gândurile negative. Mi-am pierdut fiul în foarte scurt timp. De la o vacanță fericită împreună, până l-am pierdut, au trecut… 4 ore. Iar întrebarea care m-a lovit a fost: ce pot face pentru a-l aduce înapoi? Nimic însă din ce aș fi făcut, nu l-ar fi putut aduce înapoi. Nici măcăr dacă m-aș fi încuiat într-o cameră și aș fi plâns pentru tot restul vieții mele, nu l-aș fi putut aduce înapoi. Am realizat că aveam 2 posibilitți: aș fi putut alege să sufăr sau pot încerca să accept situația, oricât de grea este, să mă resetez, să o iau de la 0 și să încerc să o fac încet, ziua de mâine mai bună. Încerc să transmit acest mesaj oamenilor și văd că funcționează. Acest lucru nu îl va aduce pe Ali (n.r. băiatul său) înapoi, dar va face lumea mai bună decât era în ziua în care el a plecat.
Mo Gawdat
Executive Google
Comentează