Țineți-vă bine, a început!
S-a dat liber la vorbe, s-a redeschis robinetul minciunilor, a pornit șuvoiul lor către noi toți. Se anunță cod portocaliu spre roșu de vorbe-n vânt și apă de ploaie, vom fi inundați de promisiuni și vom privi, preț de o lună, pe ecranele speranțelor noastre, filmele SF ale unui viitor frumos, pe care orașele noastre nu-l vor trăi însă niciodată.
Îi vom vedea pe cei mai buni, perindându-se, în șir indian, pe sticla televizorului, zâmbindu-ne generos și promițător din afișele și bannerele împrăștiate prin orașe, îi vom asculta curioși sau, dimpotrivă, îi vom ignora cu seninătate, pentru că suntem vaccinați cu un vaccin mult mai tare decât cele produse la Institututul Cantacuzino : vaccinul dezamăgirii, al dezolării, al dezgustului, al lipsei de speranță. Ni le-au inoclulat tot ei, sub diverse culori, titulaturi, măști, atunci când noi așteptam de la ei Schimbarea, iar ei nu făceau decât să se schimbe între ei, după principiul ” aceeași Mărie, cu altă pălărie”. ..Ne-am înghesuit si noi sub borurile încăpătoare ale pălăriilor lor, amăgindu-ne că acolo vom fi feriți de toate relele Pământului, însă ei s-au furișat tiptil de sub pălăriile cu pricina, abandonându-ne fără nicio remușcare și retrăgându-se sub jobenele propriilor interese, din care mai scoteau, din când în când, câte un iepuraș-minune, pentru a ne închide gura.
…..Minunile nu durau însă decât trei zile, ca orice minune, iar noi rămâneam cu speranțele sfărâmate, cu orașele abandonate și cu relatările de la televizor despre fărădelegile făcute de Ei, din scaunul lor de primar, în care i-a așezat naivitatea noastră.
Începe, așadar, circul, în care vom fi păcăliți copios și ni se vor băga din nou pe gât promisiuni, în care vom asista la lupte între gladiatorii diverselor culori politice, culorile eternului curcubeu mioritic ce unește speranțele de deziluzii.. DNA-ul le va zgândări, din când în când, liniștea ascensiunii, cu câte o invitație la ceas de seară, apoi câinele de pază al democrației – neiertătoarea presă – le va răscoli trecutul de dalmațieni, tulburându-le, la rându-i, apele. Și abia când, câte unul mai șmecher aproape că va reuși să ne convingă, va avea cineva grijă să aflăm „bine-pititele” amănunte din bine gestionata sa biografie „electorală” , care ne vor cutremura, împiedicându-ne ștampila să se lipească de numele lor..
Și tot așa o vom duce, preț de o lună, visând la orașe frumoase în care să ne fie drag să trăim și amendând cu neîncrederea noastră lamentările Lor publice, televizate sau nu, tot sperând că, la un moment dat, un deus ex machina va poposi în mijlocul turmei, spunându-i încotro s-o apuce, pentru ca să-i fie, în sfârșit, bine.
Comentează