Lumea mă întreabă adesea cum fac de găsesc atâția sponsori, la emisiunile mele. Cum de reușesc “să mă-nvârtesc”, în aceste vremuri atât de complicate, în care toată lumea cere și foarte puțini dau. Citesc pizmă în vocea lor, rar – admirație, mai totdeauna nedumerire.
Mă-ntreabă lumea, da, dar și mai mult mă-ntreb și eu însămi cum reușesc. Nu e nimic ocult în toate astea, nu sunt deloc “unsă cu toate alifiile”, nu detin tehnici secrete și nu fac niciun compromis. Și, mai ales, nu-mi este deloc atât de ușor, precum ar pare. Da, e-adevărat, poate deveni enervant, pentru unii, momentul în care, în mijlocul emisiunii fac acea interminabilă pauză în care le mulțumesc companiilor care mă ajută să supraviețuiesc, într-o lume săracă și intr-o televiziune aflată mereu pe buza dezastrului financiar. Înșir o nesfârșită listă de nume, sinonimă cu victoria mea împotriva sărăciei. “Cum dracu’ de reușești?!?” – mă mai întreabă unii, și luminițe deloc prietenoase – mai degrabă săgeți – citesc în ochii lor…
Are, oare, rost să le povestesc în câte sute de mailuri și de mâini întinse se traduc toamnele mele, alias începuturile de sezon? Vor înțelege, oare, de câte ori mă prăbușesc în abisuri, în momentele în care răspunsurile venite încep cu : “Ne pare rău, dar…” și cu câtă greutate reușesc să-mi mobilizez tastatura să adune cuvintele pentru o nouă rugăminte electronică?
Da, e-adevarat, sunt și destui care spun “Da”, bucurându-se că au ocazia să-și promoveze numele și munca într-o emisiune curată, decentă, care la rându-i promovează ceea ce e mai frumos, mai nobil și mai bun în țara noastră. Și , DA, sunt măgulită când mi se spune că voi primi acest sprijin pentru că “vă știu de atâția ani, doamna Marina, sunt fanul dvs în că de la începuturi..” . Dar, Doamne, cât mă întristează când mi se servește, ca argument al refuzului, faptul că “lucrurile bune nu mai vând, în zilele noastre” sau că “…Dacă făceați și dvs o emisiune de scandal, era mai atrăgător pentru noi…” sau că ( și aici sufletul mi se sfărâmă în mii de cioburi) “Ne pare rău, dar…cine se mai uită la TVR?”…
E toamnă și e început de sezon nou, bate la ușă sâmbăta lui 9 octombrie , când vă voi intra din nou, zâmbitoare, în case, vorbindu-vă despre cei care încă se mai încăpătânează să facă fapte bune, într-o Românie a faptelor rele. Și când vă voi cere răgazul de a mai rosti numele acelea, pe care le tot auziți, completate cu altele nou venite în peisaj : firmele mele minunate , care pun umarul, toamnă de toamna, să ajute echipa mea de oameni inimoși, să scoată la lumină oamenii buni din această țară.
Așa că…îmi inaugurez diminețile cu câte o postare optimistă pe Facebook, după care, încremenită în fața calculatorului, îmi încep baletul speranțelor profesionale cu acea frază de-nceput de e-mail, devenită leit-motivul carierei mele : “Bună ziua, sunt Marina Almășan, producător al emisiunii “Femei de 10, Bărbați de 10” de la TVR și mă adresez dumneavoastră cu o propunere de colaborare….”.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : IMUNOSUPORT
Comentează