Bombănelile Marinei Editoriale

Despre picături…

                      

PICĂTURA e un cuvânt banal și nici nu desemnează cine știe ce : o cantitate mică dintr-un lichid oarecare. “O picătură într-un ocean” este o metaforă des folosită. De fapt, ea ne desemnează pe noi înșine, în raport cu Universul, cu Lumea, cu Timpul. Dar …nu-i timp de filozofii, așa că mă voi ancora în realitate. 

    Picăturile sunt extrem de prezente în viața  noastră de zi cu zi. Mai întâi le voi pomeni pe cele de ploaie, având conotații pozitive și negative deopotrivă. Arșița unor zile caniculare transformă picăturile de ploaie într-o binefacere, pe când o picătură de ploaie, căzută în debutul unui mare eveniment întâmplat în aer liber, scufundă corabiile organizatorilor și spectatorilor deopotrivă. 

Picături găsim și în rețetele culinare ( câteva picături de lămâie adaugă savoare unor bucate, ca si cateva picături de esență de rom), dar și în rețetele eliberate de medici. Câteva picături pot desfunda un nas, descongestiona un ochi, calma o durere, scădea o tensiune. Și tot din lumea medicală face parte și interdicția, deseori “fentată” pe riscul pacientului :  “Nicio picătură de alcool!” . 

    Tot in spațiul comețului întâlnim “picătura ce lipește/nimic-nimic nu dezlipește” – cum sună o reclamă puerilă de la televizor. Ce bine ar fi ca astfel de picături să cimenteze și relațiile dintre oameni!…

    Mai există și expresia “picătură cu picătură” ( unii preferă “pas cu pas”), dar și picătura chinezească. N-am înțeles niciodată de ce se numește așa : am fost în China și singura legătură o vad în numărul imens al chinezilor, echivalent picăturilor dintr-un ocean ( ca tot am pomenit de ele!). Picătura chinezească este însă simbolul tenacității. Ea “lucrează” insistent, neoprindu-se decât după ce-și atinge scopul. Abia aici parcă mă duce gândul spre Marele Zid Chinezesc… 

    Și mai e o picătură importantă. La ea mă voi referi, în încheiere. Este picătura care-și face loc în viețile noastre, atunci când te-aștepți cel mai puțin. Sau…când acumulezi la nesfârșit nemulțumiri ce-ți trasformă răbdarea într-un elastic intins la maxim. Până când elasticul se rupe. Mă refer așadar la PICĂTURA CARE UMPLE PAHARUL. 

Metafora vă e cunoscută. Picătura cu pricina este una dintre cele  mai importante picături ale Destinului. Ea finalizează procese care durează și chinuie, ea deschide calea către marile înfăptuiri : picătura care umple paharul poate desprinde un popor dintr-o tiranie sau un om dintr-o relație toxică. Picătura care umple paharul poate pune capăt unei prietenii de-o viață, unei iubiri sau unei colaborări profesionale. Picătura care umple paharul este sinonima expresiei : “Pân-aici!” . Ea declanșeaza uri, răzbunări, războaie sau pur și simplu despărțiri. Este finalul apoteotic al unei acumulări de lucruri rele si stări negative, al unor insistențe pe un drum greșit, al unor avertizări ignorate. Picătura care umple paharul este sinonima unui final așteptat /intuit demult de una din părți,  nebănuit, poate,  de cealaltă. 

Este, se poate spune, începutul Izbăvirii.  

Picătura care umple paharul devine lacrimă,  atât pe obrazul celui ce a generat-o, dar în egală măsură și pe cel, al celui ce nu a mai putut să îndure. Primul plânge că a pierdut ceva , ce acum regretă, cel de-al doilea – al cărui pahar a dat pe-afară – că a pierdut timp prețios, încrederea in oameni, și poate, cel puțin pentru o vreme, speranța în viitor. 

    Picăturile , așa neînsemnate cum le sună numele, pot deveni la un moment dat extrem de importante în viața noastră. De aceea nu pot decât să va mulțumesc pentru…picatura de rabdare pe care ați alocat-o acestui editorial, cu ceva tâlc și oarecum subiectiv.

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : IAR DĂM CĂRUCIOARE!

Publicitate