Bombănelile Marinei Editoriale

Despre cum m-am făcut de băcănie, la Chongqing

Mă aflu în continuare la Chongqing, cel mai mare oraș al Chinei, dar, iată , bombăn ….românește! Și nu la adresa Chinei , nuuuuu! singura bombăneală la adresa lor s-ar referi, poate,  la faptul că , pe hartă, se află mult prea departe de România!  Bombăn..mioritic, la adresa belelelor de tot felul, care ni se întâmplă nouă  românilor, prin lume. Acu’…a cui o fi vina, pentru ce-am pătit, nici eu nu știu. Poate că și eu am partea mea de vină, că nu am fost atentă și nu mi-am verificat temeinic lucrurile vârâte in bagaj…Dar să vă povestesc ce mi s-a întamplat. Asta și ca să vă binedispun, că doar e weekend, nu?

… S-o iau, așadar, cu începutul. 

De fiecare dată, când săvârșesc o astfel de călătorie de anvergură, bagajele mele gem. Nu …de prune😁, ci de kilogramele de suveniruri care mă insoțesc, peste mări și peste țări, în dorința mea nebună ca toți cei întâlniți în cale să-mi poarte, la plecare,  o amintire frumoasă. Și mie, dar mai ales României. 

Cu excepția celor câteva sticle, pe care mi le-au oferit cei de la Cotnari, restul darurilor “cu specific românesc” sunt adunate în timp, cu trudă și, mărturisesc, cu un deloc neglijabil efort financiar personal. Dacă nu știți, un simplu magnețel de frigider, care poartă pe el chipul lui Dracula, silueta Casei Poporului sau banalul inscris, profund mioritic, “I love Bucharest”, costă undeva in jur de 15 lei. Vin apoi ceramicele, oalele și ulcelele, lemnăria încrustată, tricourile cu înscrisuri naționale!stergarele, ouăle incondeiate etc, care, ținând cont de cele cca 30-40 de persoane cu care interacționez, ajung la sume astronomice, care atentează serios la bugetul personal. Le ofer insă cu bucurie, și tot cu bucurie sunt și primite,  chipurile destinatarilor luminându-se brusc la constatarea faptului  că “nasc și la România oameni”,  și încă unii zâmbitori, bine crescuți și generoși. 

Anul acesta însă am avut o revelatie! Am oferit uneia din personalitățile cu care m-am întâlnit, o iie românească. Frumos ambalată, într-o punga de cadou cu motive nationale (să vă spun că o astfel de biată punguța de cadou costă, și ea,  în jur de 5 lei?!?). Am întins punga ceremonios, convinsă că-mi voi da gata interlocutorul. Nu era nici cea mai scumpă ie, dar nici ieftină nu fusese. Respectivul, bine educat, mi-a  mulțumit,  ceremonios și el, înclinându-se la aproape 90 de grade, apoi a dat să se uite în punga de cadou. Așa e frumos: să te bucuri de cadou sub ochii celui ce ți-l oferă! A scos iia frumos împachetată, a slobozit cuvenitele onomatopee universale: Oooo! Aaaa! –  care nu au necesitat nicio traducere din partea domnului Luo, după care ochii i-au căzut pe etichetă și… a exclamat: “Made in China!” Și a râs chițăit, ușor lipsit de diplomație, dar secondat de subalternii ce făcuseră roată în jurul nostru … M-a luat cu amețeală!  Mi-am apropiat nasul de înscrisul de pe etichetă și..o leucă nevăzută m-a lovit drept în moalele capului : într-adevăr, pe frumoasa mea ie “autentică”, pe care mâna unei femei vrednice brodase trandafiri roșii, agățati de tulpini negre, stătea scris , la fel de negru, pe alb,  cunoscutul grup de cuvinte ce răzbătea din anii copilăriei mele: “Made in China”! Asistența s-a amuzat, drăgălaș, încercand să mă facă să nu mă simt chiar atât de penibil, dialogul a virat spre schimburile economice din cele două țări, spre “cum e la noi”, “cum e la voi”, bref! … Am ajuns la hotel, și primul lucru pe care l-am făcut (înainte chiar de a mă spăla pe mâini și a porni aerul condiționat!) a fost să-mi deschid larg valiza și să fac o inspecție “la sânge” a muntelui de suveniruri din interior. Rezultatul a fost dramatic: peste o treime din ele ascundeau pe verso aceeași  dezarmantă precizare : erau produse în China! 

…Acu’…mai am de stat vreo patru zile pe aici, ceea ce înseamnă vreo 20 de daruri și zâmbete aferente de oferit. De adus suvenirurile înapoi în România, nu se pune problema! Locul lor oricum a fost deja ocupat de ceaiurile verzi, evantaiele și alifiile pentru dureri de cap, pe care le-am  cumpărat de pe aici! Voi continua, așadar, să le ofer cu aceeași râvnă, trăgând nădejdea că cei ce le vor primi, vor observa abia acasă ( sau deloc!) că darurile primite, desi poartă înscrisuri românești, sunt produse în țărișoara lor. Bine că măcar zâmbetele pe care le împart, cu aceeași generozitate,  generozitate, în stânga și-n dreapta, știu sigur că sunt “Made in Romania”, chiar și fără etichetă pe verso! 

Uscatoare rufe