Călătorii Timp liber

7 zile la Chongqing – Jurnal de călătorie. Episodul 2: Doi ziariști… la rotisor! 

In Chongqing sunt 38 de grade Celsius și peste 30 de milioane de locuitori. Astăzi ne-am infiltrat și noi printre ei. Atât printre gradele lui Celsius, cât și printre chinezii drăguți, care populează cel mai mare oraș al celei mai mari națiuni din lume. 

Între vizita la Academia de arte dramatice și demonstrația culinară de la cel mai tare restaurant de “tăieței mici” din Chongqing, a încăput, iată, și o raită prin Centru. Mai precis, prin jurul kilometrului zero al metropolei. 

Aș putea să vă vorbesc despre Chongqing o zi întreagă, citând cifre și evenimente găsite pe internet (apropo, în China n-ai Google, dar ai ceva similar, sub denumirea de bing.com!). Dar n-am s-o fac. Nu va voi vorbi în cifre, ci… în impresii, pentru că orașul este atât de spectaculos, încât, stană de piatră să fii, și tot tresari când ii simți respirația în ceafă!

După jumătate de oră de filmat, prin centru, și pe mine și pe Marian ne-a luat amețeala. Și nu neapărat de la soarele torid (apropo, pe aici toate domnișoarele cochete poartă umbreluțe și toți cetățenii deopotrivă, beau apă la greu. La hotel, bunăoară, la fiecare cotitură dai peste câte o mică vitrină cu apă plată, de unde te poți servi în voie).

Căldura este atât de agresivă, încât nu reziști mai mult de 10-15 minute sub soare, după care simți nevoia să te arunci într-o incintă cu aer condiționat: fie ea un mall superb, fie un restaurant, fie propria mașină. Dar, să revenim! Spuneam că amețeala nu ne-a luat de la caniculă, ci de la “munții” care au făcut roată în jurul nostru. Dacă vei ridica privirea, vei desvoperi cu greu cerul! Centrul orașului este împânzit de zgârie nori din sticlă și oțel, care leagă pământul de văzduh, într-un spectaculos joc al înălțimilor. Sunt sedii de instituții, sunt și blocuri de locuit, dar sunt – în locul în care ne aflăm – magazine ultramoderne, de pe frontispiciul cărora te salută vestite branduri internaționale, pe care n-ai fi crezut să le întâlnești intr-un oraș din miezul Chinei.

Fațadele clădirilor din sticlă luminează, prin ecranele uriașe care le îmbracă, zona pietonală din centru. Sunt reclame luminoase la te-miri-ce: produse industriale, modă, emisiuni de televiziune, filme, mari show-uri ce urmează să aibă loc în oraș. Fiecare ecran vorbește în legea sa, colorând spațiul din jur în culorile reclamelor sale. Luate împreună, senzația de carnaval pune stăpanire pe întreaga suprafață. Peste tot e o  vânzoleală la superlativ, lumea roind în jurul unui cuminte monument din piatră, un soi de obelisc, cu un ceas în vârf, care contrastează oarecum cu spațiile ultramoderne din jur. Este monumentul ridicat în memoria martirilor războiului chino-japonez.

Nu departe de aici – ne spune un drăguț chinez care ne însoțește – au fost masacrați de către japonezi câteva mii de chinezi, in timpul sângerosului război… Acum e pace, har Cerului, … cer care abia se mai vede, printre clădirile nesfârșite. La poalele lor, puzderie de străduțe, dintre care una ne imbie în mod special, și o pornim pe ea, la sugestia acelorași gazde. De fapt, dintr-acolo vin și cele mai apetisante arome.

Este Bulevardul  “1 August” (la 1 August 1927 a fost înființată Armata Chineză de Eliberare – ne informează, prompt ca de obicei, dl. Luo), vestita arteră pietonală destinată gurmanzilor. Cum adică? Păi… uitați-va în jur! Cât vezi cu ochii – restaurante, chioșcuri și magazine de mâncare! Cu o frigăruie în mână,  în care s-au încolonat, străpunse, niște tentacule de caractatiță, pornesc și eu “la atac”, împreuna cu cameramanul din dotare. Filmăm prăvaliile abundând în mărfuri alimentare cu denumiri imposibil de priceput, apoi oamenii mâncând care – ce: înghețată, bazaconii pe băț, fructe caramelizate, acadele, ghinioniste viețuitoare ale adâncurilor care au fost trasformate în delicatese. “Street-food” este un concept foarte bine reprezentat, în China. 

… Privesc către trecători. Mărturisesc că îmi place la nebunie să studiez lumea! Dintr-o simplă privire, radiografiez nivelul de trai, nivelul de civilizație, similitudinile sau diferențele față de peisajul urban european. În jurul meu văd acum, bunăoară,  o mare de oameni în miscare. Dacă n-ar fi ochii-liniuță și hieroglifele încâlcite de pe clădiri, diferențele aproape că nu s-ar sesiza: lumea e îmbrăcată modern, accesorizată în pas cu moda, butonează ultimul tip de iPhone, majoritatea au căști. Rar de tot, câte un intrus din Trecut îți taie calea, claxonând sonor de pe velo-ricșa sa, sau purtând pe umeri o cobiliță încarcată ochi cu fructe exotice. În spatele lor, PRADA te invită să-i vizitezi magazinul grandios, pe care cu talent îl ocolim, amintindu-ne că suntem veniți fără niciun leu de diurnă de la TVR…

Proiect realizat cu sprijinul Asociație de Prietenie a Chinei cu popoarele lumii, filiala Chonqing

Mulțumim pentru sprijin Ambasadei Chinei la București și Camerei de comerț și industrie Romania-China

Călătorie oferită de: 

Etichete

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.