…Din când în când , atunci când vreau să constat “pulsul străzii” – să nu uităm că am debutat “pe sticlă” plimbând microfonul pe străzi😁! – dar și atunci când sunt curioasă să aflu cum a evoluat/involuat societatea românească în ultima vreme, mă uit…nu la televizor, ci la tabelele cu ratingurile emisiunilor. Și mă întristez. Vârfurile de audiență merg mai mereu spre emisiunile de scandal, spre cele slobode la gură și în care toată lumea se ceartă cu toată lumea, gâlcevele nefiind înrerupte decât de jurnalele de știri, în care aflăm de înjunghiați, fraieriți, măcelariți, sinuciși sau uciși, de mașină călcați , de ape luați, de flăcări mistuiți. Sau de creșterile de prețuri… In rest, o lume întreagă de jurnaliști trudește cam degeaba la emisiuni de cultură, de istorie, de geografie, de călătorii, de medicină, de interviuri, de portrete etc, muribunde toate din punct de vedere al ratingului.
Nu, nu poate fi așa! – îmi spun naivă, dând vina pe măsurători, pe firmele care cuantifică științific această poftă cu care românul se uită la diferite emisiuni. E un aranjament ordinar, totul e pe bani, e o luptă pentru publicitate, care manipulează ratingurile! – îmi spun înciudată, după ce urmăresc câte un program “high class” ( cum tocmai au fost Galele UNITER) , dar la care, potrivit cifrelor, nu s-a uitat decât o felie dintr-una bucată telespectator din cei 100, care alcătuiesc un procentaj…
Si atunci când mă aștept cel mai puțin, viața de zi cu zi îmi mai serveste o “mostră” a stadiului în care se află, fix in acest moment, societatea românească, îngenuncheată de căldură, boli, războaie și facturi. La ce mă refer?
La felul în care, spre exemplu, arată reacțiile pe care tocmai le-am încasat de la public ( da, știu că nu poate fi vorba nici măcar de un eșantion reprezentativ!) la un editorial pe o temă controversată și pe care l-am suit pe site-ul Femeide10.ro.
N-am omorât pe nimeni. În perfectă cunostință de cauză, intuind perfect ce mă așteaptă, am îmbrăcat haina de kamikaze și…mi-am postat o opinie. O opinie vis-a-vis de o altă opinie. Un confrate ( pe care, repet, nu-l cunosc și nici măcar nu i-am fost “urmăritor” pe rețelele sociale!) și-a exprimat – într-un limbaj, da, de acord, mult prea colorat, dar adaptat, în fond, “ trendului” de care vă vorbeam mai sus – un punct de vedere. O părere, legată de acele Eve rubensiene care, ignorând normele decenței și ale bunului simț, se expun într-un mod ostentativ, în ținute nesimțite, privirilor mulțimii.
Memoria mea reține alte astfel de “antecedente” sinucigașe, pe care le-am avut, în anii trecuți, când mi-am permis să mai emit câte o părere legată de persoane controversate, precum Lia Olguța Vasilescu, Viorica Dăncilă sau Diana Șoșoacă ( de a carei prietenie de decenii iată că nu am găsit nimerit să mă dezic, după transformarea ei in politician). Țin minte că și atunci, ca și acum, avalanșa de commenturi abjecte a fost reacția generală, cu care destui “urmăritori” mi-au amendat părerile, diferite de ale lor. Și tot atunci, în clipele când nu reușeam, pur și simplu, să depășesc obida provocată de acele turbate revărsări de furie si agresivitate, un bun prieten din studenție, Varujan Vosganian, m-a îndemnat să verific profilele celor care înjură cel mai cu foc. Pățise și el la fel, ca de altfel orice roman care emite o părere diferită de a turmei. Am verificat și i-am dat dreptate : cei mai aprigi și vehemenți comentatori ai articolului, practicanți ai unui limbaj abject și al loviturilor sub centură, erau reprezentați de niste conturi false, făcute unele chiar pe loc, altele existând fără nicio activitate mai demulticel, create pesemne tocmai în astfel de scopuri : pentru a ataca în voie, “din umbră”, pentru a vărsa lături, fără a-și asuma identitatea.
Aceiași frustrați curajoși mi-au invadat și de această dată spațiul destinat comentariilor, oferindu-mi de fapt imaginea clară a unei societăți bolnave, care ne încape pe toți . M-am trezit încinjurată de o masă de revoltați, agresivi, violenți, intoleranți, veninoși, fericiți că, sub anonimatul pe care încă avem iluzia ca ni-l oferă online-ul, au posibilitatea să se descarce, să-și reverse furiile acumulate din varii motive : eșecuri personale, venituri insuficiente, șefi greu de suportat, deziluzii în amor și, de ce nu? chiar și kilograme în plus, căci și acestea pot deveni, la unele persoane, serioase motive de frustrare si încrâncenari mustind a ură.
Citiți, vă rog, comentariile la care mă refer! O mai mare revărsare de ură și un limbaj mai abject ( nici nu mă mai refer la atacurile la persoană, provenind de la oameni pe care nici macar nu i-am văzut niciodată în viață, deci n-ar fi avut niciun motiv să-mi atace persoana!) cu greu pot fi înțelese altfel decât ca reprezentând un barometru fidel al stării națiunii române : o națiune de nemulțumiți, care abia așteaptă o nouă “victimă” , pentru a sări asupra ei precum șacalii și a se descărca pe ea, ca răspuns la toate relelele întâmplate în viețile lor.
…tocmai mi-am petrecut două săptamâni într-o țară cu adevărat civilizată, în care cam toate problemele cetățeanului au fost demult rezolvate, acesta putandu-și permite luxul de a fi relaxat și de a-i zambi seamănului său pe stradă, fără să-l cunoască. Diferența între cele două populații este într-atât de mare, încât mă întreb dacă vom reuși vreodată să “recuperăm” distanța…
Mi-ar fi plăcut să vă pot dezvalui și mesajele ( aproape la fel de multe) pe care le-am primit “în privat”. Ele provin de la oameni care, citindu-mi editorialul cu atenție și nu impulsiv, mi-au dat dreptate, cu argumente semănând cu cele expuse de mine, jenându-se însă să le facă publice de teama de a nu deveni, la rându-le, carne de tun. Câtiva au riscat, și-au amestecat comentariile orintre lăturile celorlalți și au sfârșit prin a se cruci, văzând cum șuvoiul de ură și jigniri a fost redirectionat instantaneu spre ei…Iartă-mă, Victor Ciutacu, pentru faptul că te-am “acroșat” și pe tine, la un moment dat, în ciorba asta!🙉🙉 Da, tot in privat am primit și observații : că nu trebuia să mă bag, că asocierea cu Buhnici nu-mi face cinste, că ideile mele, chiar dacă in esența corecte, e firesc să deranjeze oamenii pt care, kilogramele in plus reprezintă o problema “greu” de dus.
Aceasta e, dragii mei, societatea românească, cea democratică, în care fiecare are, teoretic, dreptul la opinie, mai cu seamă poate noi, jurnaliștii, care ne-am ales această meserie tocmai pentru a ne exprima liber opiniile. De acord, se poate face o discuție separată despre limbajul golănesc în care unii “influenceri” încearcă să-și seducă publicul. Dar, repet cu toată tristețea : e în trend. Iar la “trenduri” punem cu toții umărul, caci altfel ele ar pieri a doua zi după ce apar. Și de ce , mă rog, facem pe “fecioarele neprihănite”, atunci când e vorba de un oarecare Buhnici și nu vedem dezastrul global al unei țări în care fiecare atacă pe fiecare, cu sau fără motiv și nimeni în jur nu se sinchisește?
In final, nu vreau să mai fac decât o ultimă precizare legată de editorialul meu de ieri ( poate mai domolesc câteva dintre “inflamatele” care au înțeles că mă refer la ele) : nu am nimic cu femeile supraponderale, am prietene și prieteni rotunjori, altminteri oameni de toata isprava si al căror suflet cântarește mai mult decât trupul. Nu pledez nicidecum pentru scoaterea grăsuțelor “în afara legii Litoralului”, căci nu am facut insolație să aberez pe tema unor astfel de absurdități ! Acest lucru a fost speculat în mod impardonabil de presă, care a subliniat, in editorialul meu, exact acele lucruri la care nu mă referam. Mai mult, ca femeie care a născut doi copii și a trecut ea însăși prin vergeturi și depașiri de gabarit, numai o minte bolnavă și-ar putea imagina că aș putea ataca femeile trecute prin maternitate, pe cele suferinde de diferite boli sau pe cele rotunjite de inevitabila menopauză!! În afara lor însă, cred că gabaritul depășit nu este decât un semn de lăcomie, lipsă de voință și până la urmă, de lipsă a stimei de sine, iar expunerea sa ostentativă îndărătul unor chiloței tanga, a unor minijupe, colanți sau alte ținute nesimțite, mă iertați, dar nu mă poate duce cu gandul decât la indecență și lipsă de măsura.
…Și știți ceva, dragi doamne “comentatoare”, mai lăsați-mă cu filozofii ipocrite de genul : “sufletul omului contează, nu felul în care arată!” Dacă ar fi așa, n-ați mai sta toată ziua cu nasul în oglindă și nici nu v-ați inverzi, în momentul în care vă surprindeți soțiorii iubiți, plimbându-și privirile pe posterioarele lucrate la sală ale “Concurenței”! 😜
Mai bine, ascultați la mine : dacă nu vă încadrați în niciuna din categoriile “exceptate” , enumerate de mine mai sus, atunci puneți lacăt la frigider ( la gură nu, acolo aveți liber să spurcați cât doriți, dacă asta vă aduce fericire !) și mai dați jos un kilogram-două, că face foarte bine la sănătate, credeți-mă!
…iar eu fug să iau un CARDIOVITA, de la Farmacia Catena din colț! 😜
Comentează