Izabela Barbu, cunoscută de români sub “numele de scenă” JEZEBEL a lucrat ani multi în sistemul bancar. Ba a deținut chiar și funcții de conducere. …”Și atunci…ce e cu “numele de scenă”?!?” – veți întreba dumneavoastră. Întrebarea este corectă și legitimă, iar răspunsul este surprinzător. Căci la un moment dat, Izabela s-a resetat total. A renunțat la 
cariera pentru care s- pregătit cu ani mulți de școală și în care a investit ani mulți de viață și…a luat-o pe cărarea marii sale pasiuni, muzica. Astăzi Izabela trăiește în Germania și duce cântecele lui Edith Piaf și ale Mariei Tănase, acordurile lăutarilor de altădată, muzica sud-americană sau jazzul, către toți românii îndrăgostiți de muzica ei. Un recent recital la care am asistat, într-o superbă seară de vară, mi-a oferit ocazia să o îmbrățișez din nou pe artista care mi-a fost si invitată într-una din edițiile emisiunii despre “românii de 10” și care m-a fermecat atât cu muzica sa, dar și cu povestea sa de viață. Am profitat de ocazie și am stat la o tacla cu talentata artistă.
Marina Almășan : – Dacă te uiți în urmă, ai adunat deja 20 de ani în bănci și, iată, deja 15 pe scenă. Ai trăit, practic, două vieți? Care din ele a fost mai densă? Caracterizează-le pe fiecare.
JEZEBEL : – Îți pot spune că viața în sistemul bancar a fost una sufocantă. Am început să lucrez în sistem din 1990, la începuturile acestuia, când nu prea se știa ce și cum, când aproape totul se făcea cu “abacul”, programele informatice erau rudimentare, legislația stufoasă, neunitară, necentralizată, era extrem de greu și haotic.
Cât timp am coordonat servicii de clientelă știam când plec de acasă, dar niciodată când mă întorc. Cel puțin 10 ani nu am avut viață personală. Toate până într-o zi când am colapsat, am clacat fizic si psihic. M-am prăbușit lângă birou, am fost luată pe sus de salvare. Aveam tensiunea 5. Acela a fost momentul în care am spus gata, până aici!
Și, da, există viață și după bancă, că să-l parafrazez pe al meu soț care, când m-a cunoscut, el 
fiind avocat, a rămas interzis constatând cam care este ritmul și timpul meu de lucru.
El a fost cel care m-a împins de la spate să renunț la meseria de economist și să mă întorc la adevărata mea vocație, pasiune, muzica și teatrul, m-a susținut și mă spirjină în continuare în tot ceea ce fac.
Acela a fost momentul de trezire, începutul unei noi vieți. Pentru că, până la acel moment de cotitură, nu am simțit că trăiesc, nu mă bucura nimic, nu vedeam nici o ieșire, eram practic într-o profundă depresie, așteptam pensia ori moartea eliberatoare, fără nici o exagerare.
Încet, încet m-am reconstruit și am început să-mi amintesc cum este acea joie de vivre, să mă apreciez, să mă respect, să mă iubesc, să mă bucur!
Și de atunci, iată am depășit pragul a 15 ani de carieră, dăruiesc, împărtășesc vocația mea, talanții mei. I-am scos la lumina, i-am lustruit și i-am pus la treaba!
Trăiesc frumos, în bucurie, cu recunoștință și grație, muncind cu plăcere, dăruind și primind enegie, emoții, sentimente, frumusețe.
Am o viață împlinită, sunt mulțumită de alegerea făcută, care mi se pare cea mai sinceră față de mine, de lume, de Creator. Mă dăruiesc fără rezerve și pun tot sufletul, toată ființa mea în ceea ce fac.
Deci, care este mai densă?:)
Marina Almășan : – Într-adevăr, greu de spus! Intuiesc însă care ți-a oferă satisfacțiile cele mai mari! Chiar așa : ce anume ți-a oferit fiecare din cele două experiențe?
JEZEBEL : – Fiecare și-a adus aportul la devenirea mea ca om, la creșterea mea intelectuală și spirituală.
M-au făcut să înțeleg mai bine ce lucruri contează cu adevărat în viață, cât de prețios este 
timpul tău, libertatea, familia, prietenii. M-au învățat până unde trebuie să insiști și când trebuie să te retragi dintr-o conjunctură ori relație. M-au învățat să pun limite și să nu mai permit nimănui să le încalce. M-au învățat să cer și pentru mine, să lupt și pentru drepturile și bunăstarea mea și nu numai pentru a celorlalți, așa cum obișnuiam să fac.
Am legat prietenii pe viață cu câțiva colegi, iar cu unii dintre clienții băncilor unde am lucrat am păstrat legătura, amical, și în clipa de față.
Marina Almășan : – Devine inspirațional acest interviu și mă bucur tare mult! Revin însă la mirarea inițială : într-o lume înclinată spre a face bani, tu renunți la un locșor cald și sigur, aflat “în trend” și optezi pentru o lume total diferită. Nu a fost, oare, un gest sinucigaș? I s-a opus cineva atunci?
JEZEBEL : – Locușorul era sigur, cald deloc, iar remunerat era slăbuț pentru timpul, efortul, munca depuse. Sunt genul de om loial, ceea ce nu mai este un atribut în lumea actuală, așa că nu am făcut “traseism” prin sistemul bancar, cum se obișnuia. Ceea ce nu mi-a adus beneficii. (Regretele sunt tardive.:)
Gestul de a parasi un loc de munca sigur (ca si cand ceva ar fi sigur sub soare😊 ) mi-a părut sinucigaș chiar și mie însămi la acel moment, nu mai vorbesc celor din jur. Familie, prieteni, colegi. Au fost puțini cei care mi-au susținut demersul și nu au considerat că am înnebunit!:)
Însă unii mi-au admirat „curajul”, presupun datorită, faptului că, la rândul lor, erau nemulțumiți de viața lor, de locul de muncă, însă nu aveau puterea să iasă din zona de confort. De cele mai multe ori de frică. Schimbarea sperie de multe ori, iar nesiguranța zilei de mâine te poate paraliza. Am cochetat și eu cu aceste trăiri, nu sunt inconștiență. Iar capricornul ce mă guvernează a fost foarte îngrijorat, deoarece nu era obișnuit să se aventureze fără plasă de siguranță, fără să aibă teren solid sub picioare.:)
Ceea ce m-a bucurat și mă bucură și acum, urmărind realizărilor celor ce au ales schimbarea,
este faptul că am fost un model pentru mulți dintre ei. Au prins curaj și au renunțat la funcții de conducere, la joburi bine plătite. Ingineri, economișți, profesori, medici, care au ales să-și amintească ce visau în copilărie să devină. Acum sunt oameni împliniți, mulțumiți, fericiți.
A nu se interpreta că totul este doar lapte și miere, că nu există provocări, neliniști, stres. Însă, dincolo de ele, ai satisfacția de a face ceea ce-ți place cu adevărat și atunci totul devine mult mai ușor de dus.
Marina Almășan : – Te admir pentru curajul de a lua taurul de coarne. “Nu riști, nu câștigi!”, spunea cineva. Ai regretat vreodată schimbarea de macaz?
JEZEBEL : – Nici o clipă!
Marina Almășan : – Ideal! Dacă ar fi să găsești, ipotetic, o a treia direcție de schimbare radicală a traseului, către ce ai porni-o acum și de ce?
JEZEBEL : – Presupunând că nu m-ar mai ține vocea, deși știm artiști care au cântat sau cânta la vârste foarte înaintate, aș preda în continuarea yoga, pentru a ajuta cât mai multă lume (implicit și pe mine) in cautarea drumului către sine, în obținerea unei stări de bine – fizic mental, emoțional, spiritual. Sunt instructor de yoga acreditat internațional, predau de 7 ani, practic de peste 16 ani (am fost atrasă de ingineria yogăi de când aveam 16 ani, dar în acele vremuri yoga se practica doar underground și doar de către o mâna de oameni).
Marina Almășan : – 15 ani de muzică, așadar. Marcați, înțeleg, foarte curând, printr-un eveniment frumos. Povestește-ne câteva din reperele memorabile ale acestei felii de existență.
JEZEBEL : – Întâlniri memorabile cu oameni care mi-au marcat cariera muzicală și viața, care
mi-au fost alături, m-au încurajat, m-au ajutat! Ioan Gyuri Pascu, Cristina Liberis, Ioan și Ileana Oliu, prietenul meu de la începutul drumului, acum soțul meu, Dan Derscanu.
Colaborări cu trupe și instrumentiști. Multe dintre ele, care continuă și azi. Cu Pasărea Rock, Nightloosers, Bandidos, trupa de nuevo tango Bandoneo – Germania, pianistul /compozitorul Alexandru Mihai Burca, pianistul/compozitorul/aranjorul Mariano Castro – Argentina (actualmente locuiește în România), pianistul/compozitorul Roberto Saracino – Italia, pianistul/compozitorul/aranjorul Sorin Zlat, pianistul/compozitorul Puiu Pascu, chitaristul/violonistul portughezo-german Luis Maria Costa Hölzl, bandoneonistul Norbert Kortzan – Germania, contrabasistii Adrian Flautistu, Ciprian Parghel, percutionistii Dan Incrosnatu, Cosmo, Lucian Maxim, Ionel Tănase, multi-instrumentiștii Feras Sarmini, Cristian Drâmba, chitaristii Mihai Melinescu și Tudor Anghelescu, cvartetele Amadeus și Passione, Taraful București și lista nu este exhaustivă.
Colaborări cu artiști din alte zone artistice: Toma Enache – regizor/actor/scenarist, Ioan Cărmăzan – regizor, Mariana Pachis – sand artist, Aalima Sara Esterabadeyan – derviș, Alexandra Emma Tranca ballerina/coregraf, Silvia Spătaru și Csongor Kiscsi – dansatori de tango, actorii Claudiu Bleonț, Sebastian Papaiani, Valentin Uritescu, Bogdan Uritescu, Constantn Cotimanis, Axel Moustache, Liliana Pană, Mariana Liurca, Teodora Calagiu Garofil, Radu Zetu, Oana Dragnea, Andrei Anghel…
Concrete pentru ICR și ambasadele, consulate României de la Paris, Viena, Berlin, Dublin, Tel Aviv, Rabat, Torino, Istanbul, Stuttgart.
Concrete publice în Toronto, Berlin, Stuttgart, Ludwigsburg, Heildelberg, Karlshrue, Backnang și, bineînțeles, în țară.
Înregistrări, interviuri, emisiuni de radio și TV.
Pe scena Operei Naționale în spectacolul omagial centenar Maria Tănase.
Am fost vocea coloanei sonore din filmul “Viața unei singure femei”, în regia lui Ioan Cărmăzan.
Proiectul “Unirea sub zodia Mariei – regina tuturor românilor”, al cărui idee, concept și prezentare îmi aparțin, spectacol de muzică, imagine și modă inspirate de personalitatea reginei Maria (creații ale designerului, furnizor al Casei Regale, Agnes Toma), colecția “Veșmânt popular, veșmânt regal” a Iuliei Gorneanu, dedicat Centenarului Unirii, în față Cazinoului din Constanța, asupra căruia ne-am droit să atragem atenția, alături de Orchestra Simfonică București și tenorii Vlad Miriță, Andrei Lazăr, George Ionuț Virban și actrița Maia Morgenstern, sub patronajul primăriei Constanța.
Într-o variantă mai restrânsă a fost văzut și la Paris și Stuttgart.
8 ani de turnee în țară cu piesa “Mincinosul” de Carlo Goldoni, în regia lui Toma Enache.
12 ani de turnee cu “Erotopoetica” în regia lui Toma Enache.
Premiera spectacolului “Viața e un poem” la TNB.
Premiul I duo dramatico-liric în cadrul Festivalului Internațional Suzana Szorenyi in 2018.
Premiul “Confirmarea anului” la Gala premiilor Jazz pe 2021.
Marina Almășan : – Wow! Asta da “recapitulare”! Ai cu ce să te lauzi! Și…cum vei sărbători acești 15 ani?
JEZEBEL : – Printr-un spectacol amplu, exploziv, de muzică și dans, presărat pe alocuri cu poeme, la care va aștept cu bucurie, “Concert aniversar 15 ani “CHIPURI”, pe 8 septembrie, de la ora 19, la Teatrul Godot din Palatul Bragadiru!
Cinci formule instrumentale vor fi alături de mine și vă vom cânta muzică cubaneză veche, folclor mexican, tango argentinian, inclusiv compoziții proprii de tango classic și nuevo, fado, chansonetă, muzică românească interbelică, cântece ale Mariei Tănase reinterpretate, lăutărie veche și incantații.
Am invitați de seamă din lumea artistică, anume pentru dumneavoastră, Mariana Pachis – sand artist, Alexandra Emma Trînca– balerina/coregraf, Aalima Sara Esterabadeyan – derviș rotitor, Silvia Spătaru & Csongor Kicsi – cuplu de tango, Toma Enache – actor/regizor.
Marina Almășan : – Sună excelent, cred că va fi un triumf! De altfel, te-am aplaudat din tot sufletul, la recentul concert de la Bragadiru. Mi-a plăcut tot : cum a fost gândit, repertoriul, pianistul, tu – că “one man show”. Ai fost chiar o surpriză, pentru că solistei extraordinare pe care deja o știam, i-ai mai adăugat o componentă : aceea de actrița. Vorbește-ne despre acest spectacol al tău : cum l-ai conceput, de ce ai ales artistele și piesele respective, ce te-a apropiat de Alex Burca, alte “dedesubturi”, poate neștiute, ale spectacolului.
JEZEBEL : – Titlul concertului la care ai fost mi-a fost sugerat de către mult îndrăgitul, regretatul Ioan Gyuri Pascu, care m-a onorat cu prietenia sa, care a dat un interviu pentru mine, mi-a compus texte pentru 6 cântece, în engleză și franceză și mi-a compus un tangou cu text în limba română. “De la Maria Tănase la Edith Piaf”, pe care eu l-am completat cu sintagma – prin micul Paris, adăugând și melodii românești cunoscute din perioada interbelică. Pentru că eram fascinată din copilărie de cele două mari artiste, ale căror cântece le ascultam la pickup, precum și de istoria lor de viață, extrem de asemănătoare, de charisma lor, de forța, expresivitatea, sensibilitatea interpretărilor, am învățat multe dintre cântece lor, așa că le-am adunat într-un proiect în care le-am adus împreună, arc en ciel peste timp și spațiu. Un proiect ce este ascultat cu sala plină de 15 ani.
Iar “joaca” mea pe scenă curge natural, aducând în atenția pulicului o altă dragoste a mea, actoria. Îmi place să spun povești, să dau sens, farmec, savoare textelor cântecelor pe care le interpretez Iar textele sunt adevărate poeme care, din păcate, în muzica actuală au devnit rara avis. Alternez momentele dramatice cu ludicul ori satira, când Venere, când Madonă.
Pe Alexandru Burcă l-am cunoscut când era încă student la Conservator. Ne-am dat mâna să 
cântăm împreună la un concert caritabil. Cum de atunci am făcut-o adeseori pentru cauze nobile ori disperate. Ne-am potrivit mănușă! Este o armonie fantastică între noi, sinergie, se crează o energie debordantă, cântăm cu o bucurie enormă, fără nici o rezervă, dăruim tot ceea ce putem de fiecare dată. Semănăm în multe privințe, avem valori commune, așa că relația nostră de colaborare, transformată în prietenie, a transcens scena, Alexandru, împreună cu soția sa, Alina, devenind nașii mei de cununie. Alexandru are o familie minunată, pe care o iubim, și eu și soțul meu.
Marina Almășan : – Într-adevăr, este un artist minunat. Ce mai pregătești pentru viitorul apropiat, Izabela?
JEZEBEL : – Voi continua să prezint publicului proiectele mele. Pe lângă cel la care ai participat, “De la Maria Tănase la Edit Piaf – prin Micul Paris” mai am și alte proiecte, cu mai multe formule instrumentale, “Fado, meu amor”; “Historia de un amor” – cu muzică sud-americană; “Viață e un poem” – spectacol de muzică, dans, poezie, teatru, imagine; “ Tango irreal” – nuevo și tango classic, “Jezebel și taraful ei de mătase” – cu muzică lăutărească; “Hierogamie. Incantații” și “Șamanik” ( spectacole ce țin de preocupările mele spirituale și pe care le reflectă) – muzică, dans ritualic, incantații, poeme, desen în nisip.
Am pus la dospit de multă vreme un proiect, împreună cu pianistul Alexandru Burca (care, nu v-am spus, este pianist la Opereta Română, profesor asociat la Universitatea Națională de Muzică, compozitor, pianist concertist și aș putea alcătui o lungă lista de colaborări în spectacole de teatru, concerte cu orchestră sau soliști de prima mână) și anume “De la Maria Callas la Maria Tănase”. Cred că titlul este elocvent, dezvăluie ceea ce va avea de oferit proiectul.
Sper că anul viitor să-l putem prezența publicului. Cum eu nu mai locuiesc în România, distanța și încărcarea profesională foarte mare a lui Alexandru, nu ne-au permis să slefuim la nivelul de exigență pe care ni-l impunem, ceea ce ne-am propus să dăruim publicului.
De asemenea am o multitudine de compoziții propri, aparținând unor genuri muzicale diferite – tango, jazz, vals, salsa, folclor stilizat dar și tradițional, la care am lucrat preponderant în pandemie și pe care îmi doresc să le înregistrez și să le scot pe piața de profil.
Mi-aș dori să găsesc un producător ori un sponsor interesat, pentru a-mi putea duce la bun sfârșit creația. “Aștept provincial”!:)
Marina Almășan : – Constat că ești inepuizabilă! Mai faci și altceva , în afară de muzică? Sunt curioasă cum arată viața ta, în afara scenei?
JEZEBEL : – Familie, multe animăluțe de companie – 6 pisici și un cățel, plimbări în natură, 
călătoresc, predau canto și yoga, practic yoga, meditez sau mă rog, fac vocalize, repetiții, învăț cântece și texte noi, compun muzică felurită, grădinăresc, fac menaj, gătesc – îmi place să-mi răsfăț familia și prietenii, întâlniri și mese cu aceștia, citesc, vizionez filme, seriale, vizitez muzee, merg la spectacole. Un om obișnuit, cu preocupări obișnuite.
Marina Almășan : – Zi-ne ceva frumos, vesel sau trist care te definește, în această etapă a vieții!
JEZEBEL : – Chiar dacă sunt doar o picătură în oceanul existențial, mă îngrijorează soarta umanității, ce-mi pare că se află pe buza prăpastiei, cu două focare beligerante majore. Tragediile și distrugerile provocate de război mă oripilează.
Dar și tendințele socialiste cu iz comunist din ce în ce mai virulente și absurde, ce au cuprins întreg Vestul, către o direcție destructurantă, periculoasă pentru societate și împotriva firescului naturii umane. O societate cu tendințe distructive îndreptate împotria a tot ce a construit în secole, fără să știe ce va pune în loc și care vor fi consecințele acestui experiment social până la urmă. Progresismul, benefic pentru umanitate, dacă nu are o măsură, dacă devine discreționar, dacă se pierd din vedere echilibrul și bunul simț va îmbraca forme grotești, dacă nu primejdioase.
Ceva frumos…
Îmi trăiesc visul! Și mă bucur de viață, clipă de clipă, încercând să fac bine, pace și frumos în inima, în mintea mea și în jurul meu, să ating sufletele cât mai multor oameni, să-I ajut să vadă frumusețea și bunătatea din ei și din semeni, să creăm împreună bucurie, stări de catharsis, magie.
Marina Almășan : – În finalul interviului nostru, intrucât întotdeauna am admirat femeia puternică din ține, te rog să le adresezi câteva cuvinte cititoarelor noastre. Așa, un soi de discurs motivațional, care să le ajute să parcurgă mai înțelept vremurile dificile în care ne scăldăm!
JEZEBEL : – Îți mulțumesc pentru apreciere, dragă Marina, îți mulțumesc pentru interviu! 
Admirația și aprecierea sunt reciproce!
Fiți autentice, doamnelor, fiți sincere cu voi înșivă, trăiți cu bucurie, iubiți viața, iubiți-vă, iubiți!
Și nu lăsăți pe nimeni să vă ucidă visurile, nu permiteți nimănui să va spună sau să va insufle ideea că nu ați fi minunate exact așa cum sunteți!
Mintea noastră crează totul! Și raiul și iadul. Alegeți să plantați gânduri pozitive în locul celor negre! Dacă puteți gândi negativ sau de rău, cu siguranță puteți face și opusul! Alegeți Lumina!
Și, mai ales, să nu va fie frică! Îndrăzniți!
Marina Almășan : – Mulțumim, Izabela! Baftă la evenimentul din 8 septembrie!
JEZEBEL : – Așa să fie! Vă aștept cu drag!
Comentează