Munți de mesaje. Li se adaugă tone de telefoane. Nu pun la socoteală privirile care mi se aruncă : încurajatoare, admirative, dar și săgeți. Sunt conștientă că lumea este dintotdeauna scindată, în ceea ce ne privește pe fiecare : unii ne iubesc și ne urmează necondiționat. Alții ne urăsc, ne pizmuiesc și caută cea mai mica ocazie pentru a ne murdări cu frustrările lor. Unora le suntem, pur și simplu, indiferenți.
Ca să fim obiectivi, vom admite că nici noi nu putem fi mereu “perfecți”, oricât de mult ne-am dori asta. Numai Iisus a ajuns la performanța de a fi iubit de toată lumea, dar chiar și în acest caz am auzit destule cârcoteli…
Prin urmare, în ultima vreme, telenovela iscată în jurul meu a nascut varii reacții. Chiar și în sânul celor care prea bine mă cunoșteau ( pe mine, dar și dedesubturile situației pe care o traversez). Unii mi-au venit necondiționat alături, apărându-mă în fața “atacatorilor”, acceptând chiar să se expuna pentru a mă apăra, cu ar fi, bunăoară, îmi devină martori în procesul din Justiție. Îi numesc “adevărații prieteni”. Luminița și Cristi ocupă, bunăoară, un loc cu adevărat special în sufletul meu.
Vin apoi ceilalți – prietenii de-o viață sau cei puțin mai noi, dar care au reusit sa mă citească, deslușind, în spatele rigorii mele de multe ori apăsătoare și a rigidității mele deseori supărătoare, adevăratul meu suflet. Ei nu s-au lăsat clintiți de vârtejul de mizerii care m-a înghițit în aceste luni, izvorand, culmea!, dinspre un om care-mi repeta la nesfârșit că mă va iubi și proteja până la capatul zilelor. Toți aceștia de care vă vorbesc, și-au asumat prietenia cu mine si mi-au fost alături si fizic, și sufletește.
Există și unii prieteni “neasumați”. Țin la mine, da, mi-au dat nenumărate dovezi în acest sens, îmi laudă în particular atitudinea si mă încurajează, însă în fața scandalului…au sucombat. S-au temut să se mai afișeze cu mine pentru a nu fi “pătați”, ( nici măcar nu erau persoane publice!) s-au ascuns din calea lumii înconjurătoare, prietenia noastră a devenit brusc “secretă”. Atitudinea lor m-a mâhnit, făcându-mă să mă simt o “paria”, deși știam bine că doar frica de scandal, nimic altceva, le-a dictat atitudinea. Dar oare oamenii lași, sunt ei în măsură să ne atragă? Din păcate nu; ei stiu că le voi rămâne prietenă până la adânci bătrâneți, însă tactica lor a frânt ceva în mine… În consecință încerc să-i privesc cu o milostivă îngăduință, continuând însă să fiu curajoasă, pe cont propriu, așa cum părinții si viața m-au învățat.
Îi mai am în jur și pe cei “tăcuți”, cei fără reacție. Ei nici nu se feresc de mine ca de ciumă ( căci implicarea într-un astfel de scandal, înțesat cu minciuni și dezinformari, este în masură să te transforme într-o “ciumă” contagioasă și letală ) dar nici nu se exprimă în vreun fel. Nu voi ști niciodată ce gândesc, chiar dacă ei mă cunosc demult. Pot la fel de bine să-mi dea dreptate, in sinea lor, sau să mă judece.
I-am lăsat la urmă pe cei mulți și “necunoscuți”. Unii se adună sub apelativul “prieteni” pe care generos l-a inventat, în spațiul virtual, Facebook-ul. Aceștia pare că mă știu bine : de la televizor, din postări, din auzite. Cei mai mulți mi-au venit alături din prima clipă, înduioșându-mă: mi-au scris, mi-au comentat postările, mi-au urat curaj și m-au compatimit. Au fost și unii care mi-au destăinuit, prin mesaje private, că trăiesc sau au trăit situații similare. Mi-au cerut ajutor sau mi-au impărtășit din experiența lor. Au fist femei care mi-au mulțumit pentru că le-am dat curaj și m-au asigurat că , de a doua zi, îmi vor călca pe urme. Deși…poate a doua zi, florile primite de la abuzatorii lor, le-au diluat curajul…
Tot din virtual am primit și “săgeți”. Le-am înțeles : în primul rând, știu, nu le poți place tuturor. Iar celor ce nu le-ai plăcut de dinainte, sigur nu le vei stârni acum decât, eventual, o tainică satisfacție vis-a-vis de suferința ta. Nu mă întrebați, nu stiu ce gust are un astfel de sentiment, eu nu am simțit niciodată aș ceva, pentru nimeni.
Apoi sunt cei de bună credință, dar dezinformați. Sau cei care au avut acces doar la “adevărul parții adverse”. Căci într-o astfel de situație, fiecare parte are adevărul său. Iar în acest caz, “partea adversă” are și ea rude, prieteni, foști angajați (cateva mii), e firesc ca “adevărul” SĂU să ajungă mai repede la aceștia, decât al meu. Mai sunt și “obligațiile”, “datoriile” : sufletul spune una, însă datoria te face “să juri stramb”…Prin urmare, primesc cu seninătate astfel de săgeți săgețile : arcurile din care au fost trase au oricum coarda slăbită, iar arcașii ascund rugină în suflet.
Prin urmare, mai mereu, de la vlădică la opincă, faptele noastre generează reacții diverse în cei din jur. Cum se va sfârși, de fiecare dată, o astfel de controversă, nimeni nu poate ști. Pentru că armele cu care se poartă lupta nu sunt întotdeauna corecte. Dar…Timpul le va rezolva pe toate și, în final, fiecare va gasi, în “rezoluția” pe care acesta o va da, motivele sale de a merge mai departe, dar în primul rând, învățămintele legate de felul în care a acceptat să traiască…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : IAR DĂM CĂRUCIOARE!
Comentează