A început, din nou, școala. Dacă stau să mă gândesc de când sunt efectiv într-o școală, mă și sperii (calculând grădinița clasa I, liceu, facultate, job), iese un număr foarte mare de ani. Da, mi-a plăcut la școală, mi-am dorit să predau, acasă aveam un caiet pe care-l închipuiam catalog unde le dădeam note prietenilor sau păpușilor după caz. Ai mei voiau să devin medic sau avocat. Hai, că medic mi se mai potrivea, dar avocat…Avocat nu îmi place. Acum, dacă stau să mă gândesc, am fost de multe ori avocatul elevilor mei când trebuia să-i apăr în consiliile profesorale, iar medic, într-un moment de criză, când mi-am tratat câinii (veterinar, deci), așa că am împăcat toate cele trei situații. Am învățat și încă învăț multe lecții de viață, uneori chiar de la copiii mei din clase. Îmi place să le spun copiii mei, fiindcă eu nu am și pentru că-i iubesc. Mereu sunt acolo, pentru ei. Mai învăț multe lecții și de la oameni, dintre care unii nu sunt chiar cum ar trebui, din păcate. Acum, dacă ar fi ca oamenii să fie lecții, o să îmi imaginez câte o lecție cu care ar semăna. Prietenii adevărați seamănă cu o lecție de literatură, cu un basm frumos sau cu un roman de lectura căruia nu te mai saturi, un roman bun pe care vrei să-l ai în bibliotecă. Fostele iubiri sau prietenii sunt lecții de istorie, te învață să supraviețuiești și să-ți amintești cine ai fost, cine ești și cine vei fi în viitor. Oamenii falși sunt ca o lecție de fizică sau chimie, cu tot felul de substanțe, cu probleme de calcul al vitezei, pentru că apar și dispar cu viteză din viața ta, bulversând-o, trădându-te și apoi dispărând, mereu tu ești de vină pentru ei. Oamenii răi sunt asemeni unor probleme de matematică, foarte dificile, a căror rezolvare nu o găsești, oricât ai căuta. Când rezolvi problema, te poți liniști, în cazul în care ei te lasă-n pace. Mai poți face comparație cu o lecție de biologie, că doar știți voi ce se întâmplă cu elementele toxice din organism, nu? Oamenii reci te duc cu gândul spre lecțiile de geografie, cele cu Polul Nord și Sud, e greu să te împrietenești cu frigul, dar poți avea surprize plăcute. Nu toți pot fi apropiați, nu toți se pot bucura cum o faci tu, dar, la o adică, pot să-ți fie aproape, atunci gheața se topește. Să nu-i uităm nici pe oamenii proști. Pe ăștia i-a iertat Dumnezeu, dar e bine să-i ocolim. Ei se aseamănă unei poezii lălăite, care nu-i place nici profesorului să o predea, nici elevilor să o asculte și să o învețe (na, că iar am revenit la literatură) sau cu o bucată muzicală proastă. Bârfitorii, dacă știi cum să te ferești, se aseamănă unei lecții de limbă străină, ei vorbesc o limbă străină de a ta și nu trebuie băgați în seamă. Ei, acum, dacă mă gândesc la toate acestea, merg mai departe cu fruntea sus într-un nou an școlar.
Denisa Ciaclan
Comentează