Asta e. Ori de câte ori ne ciocnim din nou de “Eurovision”, nu pot să nu-mi amintesc de “clipa mea de glorie” : de ediția în care am fost și producător de selecție națională și șef de delegație la Oslo, la Marea Finală. Asta e explicația pentru poza de profil a editorialului, în care apar flancată de minunații care i-au adus României acel lor 3, se pare imposibil de depășit și , de atunci, și de egalat.
In rest, deși ar sări scântei și aș face deliciul cititorilor, nu voi face nicio paralelă. Cu nimic. Pentru că, exact așa cum spune matematica, paralelele nu se vor intâlni niciodată. Punct.
Astăzi însă sentimentul matern este sorgintea randurilor mele. “Sentiment matern?!?” Au , oare, copiii mei cea mai mică legătură cu Eurovisionul? Nicidecum, nici măcar în calitate de spectatori! Însă vârsta celui care ne-a “reprezentat” în acest an îl poziționează oarecum “sub aripa mea maternă”.
Am privit “semifinala noastră” și subiectiv și obiectiv. Am răsucit-o pe toate părțile și ca producător, cândva, la rându-mi, de astfel de evenimente ( între timp nu mi s-a mai îngăduit loc la “masa bogaților”..) , și ca simplu privitor stăpân de telecomandă, și ca român, cu pumnii încleștați pentru țara mea, dar, culmea! și ca potențială “mamă” a acelui puști de numai 19, pe care destinul și votul câtorva români l-au aruncat în cea mai aprigă încercare muzicală a începutului său de carieră. Am urmărit – tot cu o privire subiectiv-obiectivă – și zicerile de a doua zi ale presei. Și m-am întristat. Nu că nu aș fi regăsit dreptate în opiniile confraților mei, ci “mamei” din mine i s-a făcut pur și simplu milă de Theodor, despre care cei ce au apucat să-l cunoască ( inclusiv colegii mei implicați în proiect) mi-au vorbit ca despre un copil cuminte și bun, bine educat, la locul său și extrem de ascultător și docil. Un “copil” care s-a dat pe mâna unor “oameni mari”, convins fiind că aceștia știu ce fac și că îi vor netezi drumul spre victorie. Deși am avut mari rezerve de la bun început, vis-a-vis de finalul fericit al unei astfel de alegeri, voci precum cea a lui Horia Moculescu și a altor specialiști de necontestat în muzică m-au asigurat că, cel puțin muzical, băiatul este , cum se zice, “ok”. M-am înarmat cu încredere și patriotul discret din mine ( nu atât de manifest precum Diana Șoșoacă!) , a așteptat cu încredere marea confruntare; știind perfect, din experiență proprie și nu din cărți, ce înseamnă aceasta : o luptă pe viață și pe moarte, în care fiecare țară are la dispoziție 3 minute și o scenă ca să convingă. De aici încolo, fiecare vine cu ceea ce are mai bun : cu voci de excepție, cu piesele cele mai tari, cu specialiștii cei mai experimentați, fireste, cu bani.
….Artileria grea a presei de a doua zi l-a ciuruit generos pe Theodor. Nici rănile sufletului nu a apucat să și le lingă bietul copil ( care, fie vorba între noi, chiar a cântat cu trebuie, e drept… o piesă care nu era chiar cum trebuie), că a și fost supus unui linșaj mediatic intens, cu focuri din toate părțile. Și uite-așa a devenit bietul și cumintele Theodor un soi de babă, care a fost împinsă pe scări de către alții, iar apoi întrebată de toată lumea de ce aleargă…
Eu nu voi face niciun alt comentariu – deși știu că vorbele mele ar face, ca de obicei, deliciul presei ( căreia cu politețe îi amintesc că instituția în care lucrez are reguli stricte privind poziția în exterior a angajaților săi), vreau doar să-l mângâi pe creștet pe cel cu doar câtiva ani mai mic decât fiul meu și să-l felicit pentru o performanță de care nu l-am crezut în stare : aceea de a nu se pierde în fața apocalipsei emoțiilor unui astfel de eveniment, de a-și duce la capăt cântecul fără să falseze, de a fi reușit să dea, pe scenă, tot ce a fost mai bun în el. Sper , din toată inima, ca avalanșa de lături, scurse în capul său din toate direcțiile, să nu-l descurajeze, să nu-i frângă elanul drumului pe care a pornit-o și de aceea, matern mai mult decât profesional, eu voi îndrăzni să-i spun “Bravo!” lui Theodor Andrei. Și îi voi mai da și un sfat : să nu fie niciodată în viață prea ascultător…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : MAXITONIC
Comentează