Când am ajuns la Copenhaga, Excelența Sa, dl.Ambasador Alexandru Grădinar se pregătea de două plecări : una iminentă – în concediul legal, cealaltă – de apropiată perspectivă, dictată de încheierea unul mandat de 6 ani. Întotdeauna m-am întrebat, cum este să fii diplomat și să trebuiască, după anii de mandat, să te resetezi total, începându-ți viața ( a ta și a familiei tale) intr-un cu totul alt loc din lume. Sau chiar și acasă, pentru că uneori diferențele sunt atât de mari, încât și o readaptare la țara ta poate fi la fel de dificilă. Dar pâna la urmă, acesta este prețul unei meserii fascinante, pentru care majoritatea dintre noi îi invidiem pe diplomați. Sau, în fine, îi admirăm. Iar Alexandru Grădinar chiar merită invidiat, căci va lăsa în urma sa o imagine extrem de frumoasă. Cei câțiva români de succes din diaspora daneză cu care am apucat să comunic, și-au exprimat , la unison, un mare regret : “Ce păcat că dl.Ambasador va pleca. A fost un om extraordinar!”. Excludeți componenta subiectivă a acestor regrete și veți găsi destule motive pentru care Ambasadorul României la Copenhaga a fost “omul potrivit la locul potrivit”, iar România a făcut o imagine foarte frumoasă, pe durata mandatului Domniei sale, nu întâmplător prelungit cu doi ani.
Personal, familia Grădinar mi s-a părut acea “echipă” modernă, în ton cu vremurile, capabilă să schimbe percepția lumii evoluate despre România : o familie tânără, frumoasă, bine pregătită profesional, avand lejeritatea comunicării pe care orice diplomat modern trebuie să o dețină. I-am vazut inclusiv în timpul liber, îmbrăcați sport și jucându-se relaxați cu fetițele pe gazonul reședinței, le-am studiat însă și fotografiile profesionale, ilustrându-i in atâtea ocazii oficiale, multe dintre ele generate chiar de numeroasele evenimente organizate, la Copenhaga, de Ambasada României.
Interviul de mai jos nu este unul promoțional. Este pur și simplu “un instrument ajutător” al demersului meu.
Este curiozitatea mea, de a afla cum sunt percepuți danezii de către un român care a avut acces, deopotrivă, și la Regina Danemarcei, dar și la vânzătorul de la supermarketul din cartier. Excelența Sa a raspuns detaliat întrebărilor mele și, printre rânduri, am deslușit admirația cunoscătorului față de națiunea daneză, de particularitățile vieții în Regat chiar dacă mici nuanțe critice nu mi-au scăpat. Dar majoritatea au fost legate de vreme, care , iată, îi afectează în mod egal pe toți cei ajunși în această țară. 😁
Marina Almășan : – Prima întrebare nu e neapărat legată de Danemarca, ci este mai degrabă o curiozitate personală : cum ați ajuns în această lume? La “a Diplomației” mă refer!
E.S. Alexandru Grădinar : – După ce am absolvit liceul la Sibiu și ASE la București, m-am decis să încerc să intru în Corpul Diplomatic al Romaniei și în urma unui examen teribil de greu , așa cum sunt și cele de acum, am fost admis în Corpul Diplomatic, in decembrie 2002. Lucrez asadar de 20 de ani în Ministerul de Externe, perioadă în care am activat în diverse departamente din Cantrala din București, am fost inclusiv director adjunct al Direcției “Europa Occidentală și Europa de Vest”. În 2009 am plecat la Viena, unde am fost prim colaborator al Ambasadorului, am revenit apoi, pentru aproape doi ani, în țară si din septembrie 2016 sunt Ambasador la Copenhaga, cu acreditare pentru Regatul Danemarcei și pentru Islanda.
Marina Almășan : – A fost alegerea dvs? Ați avut vreun cuvant de spus? Ați avut de optat între mai multe variante?
E.S. Alexandru Grădinar : – A fost propunerea Ministrului de Externe de la acea vreme și am fost onorat s-o accept – practic, era primul meu post de Ambasador și încă și intr-o țară ca Danemarca ! N-am stat pe gânduri si am acceptat cu bucurie această provocare.
Marina Almășan : – Văzuserăți Danemarca înainte? Ca turist, mă refer.
E.S. Alexandru Grădinar : – Da, am fost în Danemarca, ca turist, câteva zile, la un meci de fotbal – de tristă amintire pentru România, Danemarca-România 2:2, scor cu care am pierdut calificarea la un campionat european..
Marina Almășan : – 😁😁 deci înseamnă că sunteți un microbist înrăit!
E.S. Alexandru Grădinar : – Sunt un mare fan al fotbalului si, de câte ori am ocazia, merg la stadion atât cât pot, ( în ultima vreme mai rar..) , dar urmăresc meciurile la televizor și însoțesc și echipa națională cât de des reușesc! Aceasta a jucat chiar și în Danemarca, în 2017 și în Islanda de două ori : acum un an și acum doi ani.
Marina Almășan : – Ce orientare “fotbalistică” aveți?
E.S. Alexandru Grădinar : – Țin cu Steaua. Acum …sunt mai multe Stele, dar..țin cu Steaua!
Marina Almășan : – ..și,să revenim : știați ceva despre Danemarca, înainte de a ajunge aici prima oară? Care erau “reperele” țării, în opinia dvs?
E.S. Alexandru Grădinar : – Cand ajungi într-un Regat – pentru mine, spre exemplu, reperul a fost Coroana Daneză ; era ceva deosebit și s-a dovedit a fi într-adevăr ceva deosebit să te afli într-un Regat, începând cu acreditarea mea ca Ambasador, acea ceremonie deosebită, care nu se întâmplă decât în regate, iar cea atât de speciala, cum este cea din Regatul Danemarcei, are un fast nemaipomenit.
Marina Almășan – ..La Christiansborg?
E.S. Alexandru Grădinar : – Sunt mai multe palate pe care Regina le folosește pentru diverse momente de 
protocol. Acreditările au loc la Amaliensborg sau la Fredericksborg. Christiansborg este folosit pentru recepțiile de la Anul Nou. Eu am avut și aici norocul să-mi prezint scrisorile de acreditare într-un loc în care ceremoniile sint deosebite. Se ajunge la o gară – regală, fireste – și de acolo, cu un șambelan, se parcurge distanța până la Palat cu o trăsură trasă de cai, înconjurată de husari ; acolo ești întâmpinat de gardă, cu onoruri militare, se face cunoștință cu membrii Curții Regale – bineînțeles , am fost însoțit și de soție – deci este o ceremonie deosebită.
Marina Almășan : – Concret, cum are loc întâlnirea cu Regina?
E.S. Alexandru Gradinar : – I se prezintă scrisorile de acreditare și există o scurtă discuție – de fapt, o discuție de 20 de minute – cu Majestatea Sa..
Marina Almășan : – 20 de minute! Consistentă, deci! Este o discuție relaxată sau foarte oficială?
E.S. Alexandru Grădinar: – Discuția cu Regina este relaxată, spre exemplu, discuția cu mine a început cu o întrebare legată de numele uneia dintre fetele mele, pe care o cheamă Ingrid, iar pe mama Majestății Sale o chema tot Ingrid! De aici se deduce că Regina chiar citește și se documentează cu privire la noii veniți. Așa a început discuția cu mine, acum 6 ani.
Marina Almășan : – V-ați “antrenat” pentru acest dialog? Ați fost învățat cum să vă purtați? Apropo, cum v-ați îmbrăcat?
E.S. Alexandru Grădinar : – Da, evident că m-am pregătit! Legat de “dress code”, la toate întâlnirile cu Regina codul este “white tie”, deci m-am îmbrăcat în frac, cu mănuși. De altfel , la toate întâlnirile cu Regina, când există acel “shake hand”, se poartă mănuși albe, frac, papion, iar soția și ea, cu rochie lungă și mănuși și asta în condițiile în care primirea și prezentarea scrisorilor se întâmplă dimineața! Iar acest dress code este obligatoriu si la toate celelalte întâlniri pe care le avem cu Regina. Recepția de Anul Nou este de asemenea un punct central în viața diplomatică din Copenhaga. Ea începe dimineața, la Christiansborg iar dress code-ul cerut este același . O să vă mai spun că, de peste un an, sunt și decanul Corpului Diplomatic din Danemarca, asta însemnând nu că sunt cel mai în vârstă Ambasador, ci cel avand vechimea cea mai mare. Prin această “poziție”, beneficiez și de mai multe “întalniri”, ca să zic așa, cu Majestatea Sa. Am fost invitat, bunăoară, de către Regină , într-un cadru oarecum privat, la sărbătorirea celor 50 de ani de la accederea pe tron. Invitație primită, repet, în calitate de decan al Corpului Diplomatic. În concluzie, revenind la întrebarea dvs, deși ambasadorii au în general o activitate clasică, faptul că te afli într-un Regat și încă și într-unul ca Danemarca ( în Suedia, Norvegia – știu de la colegi – că ceremoniile și protocolul nu sunt chiar așa de fastuoase!) mi se pare un lucru cu adevărat deosebit!
Marina Almășan: – Dar, fac o paranteză și apoi trecem la întrebările “serioase” : cum s-a armonizat masca , în timpul pandemiei, cu ținutele acestea solemne de care mi-ați vorbit? 😊
E.S. Alexandru Grădinar : – Nu am avut întâlniri cu Majestatea Sa, în timpul pandemiei.
Marina Almășan : – Aha. Și acum haideți să revenim cu picioarele pe pământul Danemarcei! Ce ați “întâlnit” cand ați ajuns aici ca Ambasador, coborând “în stradă”, deci ieșind din biroul care presupun că arată cam la fel, în oricare din Ambasadele României din lume?
E.S. Alexandru Grădinar : – Aș spune că danezii sunt extrem de pragmatici, știu ce vor – vă spun asta și pe zona 
de politică externă și în general – nu prea pierd timpul cu lucruri care nu-i intereseaza, își stabilesc niște priorități clare. Și în politica externă este la fel : își stabilesc două-trei priorități și direcționează toate resursele financiare și umane în direcția respectivă și au succes deplin în aceste zone, fie că vorbim de “tranziția verde”, de digitalizare – două direcții in care ei sunt foarte puternici și care sunt proiectate și pe zona internationala. Deci sunt extrem de pragmatici și un popor care știe ce vrea, un popor mic, dar cu rezultate economice bune , cu companii mari , lidere la nivel international, fie că vorbim de shippping, de energia verde, etc. Sunt deci companii foarte mari, care provin dintr-o țară de 5,7 milioane de locuitori și care tocmai prin faptul că se concentrează pe o anumită zonă, reușesc să aibă succes și cred că…e un lucru pe care multă lume cred că l-ar putea învăța de la ei, chiar dacă este extrem de greu de aplicat. Altă particularitate care este destul de evidentă, este relaționarea cu Statul. Vorbesc de spre încrederea în autorități.
Marina Almășan : – Doamne, ce frumos sună!
E.S. Alexandru Grădinar : – Da. M-ați întrebat de mască. În pandemie, aici n-au existat legi. Sau n-a existat să-i verifice cineva. Nu! Statul le-a “recomandat”, iar ei au ascultat.
Marina Almășan : – Și la vaccinare?
E.S. Alexandru Grădinar : – Da, și la vaccinare! Nimic n-a fost obligatoriu și totuși danezii au cea mai mare rată de vaccinați. Relaționarea cu statul se reflectă și în acel faimos “stat al bunăstării” din Nord. Adică, ei plătesc taxe ..
Marina Almășan : – ..comentează, vociferează?
E.S. Alexandru Grădinar : – Nu, nicidecum. Taxele sunt măricele, dar salariile fiind mai mari, ele, taxele, nu mai par atât de mari, însă Statul oferă în schimbul lor foarte mult. De exemplu, sistemul de sănătate privat este cvasiinexistent. Deci toată lumea aici merge la spitale de stat. Școlile – bun, există și particulare – dar nu există această orientare predilectă spre zona privată. Au însă regulile lor, nu poți accesa chiar când vrei serviciile de sanătate : te duci la medicul de familie, obții o trimitere și, în functie de gravitatea bolii, ai o prioritate în a accesa anumite servicii, dar această relație cu Statul , sau mai bine zis, cu “Statul bunăstării”, este un alt lucru foarte particular pentru Danemarca și, în general, pentru nordul Europei.
Marina Almășan : – Chiar vroiam să vă întreb de mitul acesta “al celor mai fericiți oameni din lume” . Eu, mărturisesc, am văzut pe stradă, zilele acestea, oameni relaxați, zâmbindu-ți fără motiv, dornici să te ajute. Și chiar m-am întrebat : o fi un zâmbet de fațadă, sau oamenii aceștia chiar sunt fericiti?
E.S. Alexandru Grădinar : – Probabil pentru că sunteți drăguță dumneavoastră! 😁😁
Marina Almășan : – Ei, nu, lăsați, era o întrebare serioasă!
E.S. Alexandru Gradinar : – Nu știu dacă e un chiar mit. Cert este că există diverse “entităti”, nu neapărat numai ONG-uri, care fac diverse clasamente și intr-adevăr, recent, chiar am văzut – la BBC,cred – că Danemarca este pe locul 2 în clasamentul celor mai “liveable city” ale lumii . În care, deci, se trăiește cel mai bine. După Viena. ( iată că am avut noroc deci să fiu în misiune, în două țări atât de speciale!) . În toate aceste clasamente, in ultimii ani Danemarca și Copenhaga ocupă locuri fruntașe. Acum, dacă mă întrebați pe mine, mi-e greu să spun dacă într-adevăr sunt cei mai fericiți…Se fac niște clasamente, sunt niște indicatori și, în funcție de anumiți parametri, se fac astfel de topuri. Dar, în linii mari, sunt fericiti, o altă caracteristică a lor fiind aceea că alocă timp familiei. Este ceea ce ei numesc “hygge” – un termen danez care nu prea are traducere directă. S-au scris foarte multe cărți despre acest “hygge” danez : timpul petrecut în sanul familiei, cu lumânări, la fereastră, la ei fiind și foarte mult timp întuneric..
Marina Almășan – Ah, ce frumos sună! Ca-n basmele lui Andersen! Acum aș vrea să vă întreb cât de “danez” ați devenit, în acești șase ani? Pe bicicletă v-ați suit?
E.S. Alexandru Grădinar : – Sunt mai multe țări în Europa care au acest “fetiș” pentru biciclete, pe lângă Danemarca – Țările de Jos și Slovenia. Da, folosesc și eu bicicleta, pentru a ajunge la diverse activități, , depinde și cum e vremea, distanțe, cu toate că danezii fac sport și folosesc bicicleta indiferent de vreme, pentru că în Danemarca , fiind vremea atât de schimbătoare – există zile în care poți să experimentezi patru anotimpuri ! – pur și simplu te sui pe bicicletă și te plimbi ; nu-ți faci program in Danemarca în funcție de vreme , pt că se schimbă foarte des! Să știți că nu e caracteristic pentru Danemarca ceea ce ați văzut dvs în aceste zile! A fost o întâmplare să aveți 10 zile la rând o vreme atât de bună!
Marina Almășan : – Știți cum se spune : după sufletul omului! 😇 Dar, spuneți-mi, iarna merg și atunci cu bicicleta?
E.S. Alexandru Grădinar : – Desigur! Aici zăpadă nu prea există, sau cel puțin nu se pune pe jos. În plus, aici cel 
mai înalt munte are…40 de metri! Deci zăpadă nu există, țara fiind înconjurată și de cele două mări – Baltică și Marea Nordului și prin urmare iarna rar scade temperatura sub zero grade. Deci…iarna e ok, dar e foarte “gri” : plouă și bate vântul.
Marina Almășan : – Și altfel decât a pedala, cum v-ați mai apropiat de danezi? Vă place mâncarea daneză?
E.S. Alexandru Grădinar : – Mâncarea daneză, după cum chiar ei spun, “nu există”! Sunt acele “sandwichuri dechise” – smorrebrod – dar care nu știu cat de daneze sunt. Ei le consideră, dar… Prietenii am legat, dar nu-i ușor să legi prietenii cu danezii, dar mi-am dorit lucrul acesta și avem cca 10-20 de prietenii cu familii de danezi, cu care ne vedem în mod regulat, îi invităm la Reședință la mese…
Marina Almășan : – Ce le gătiți?😉
E.S. Alexandru Grădinar : – Le place orice, nu sunt pretențioși, dar bineînțeles le-am gătit și sarmale , și mămăliguță, si saramură de crap, dar gătim și bucătărie internațională. Dar în momentul în care reușești să-ți faci prieteni danezi cu care să te vizitezi, e un semn că, intr-adevăr, te-ai integrat in societate și multi romani o fac ; sunt mulți români, după cum știți – 35-38 de mii de români, e important și pentru ei să se integreze in societatea daneză.
Marina Almășan – Știu și chiar vreau să-i mulțumesc soției dumneavoastră, pe această cale : grație dânsei am cunoscut câțiva români remarcabili din diaspora daneză , cu unii chiar veți fi “colegi de carte”, căci am realizat interviuri interesante cu fiecare din ei, mai ales despre viața lor in Danemarca. Apropo, aș vrea să vă întreb : ce ați “transplanta” de aici, din Danemarca, în România?
E.S. Alexandru Grădinar : – Am avut multe delegații din România, care au venit aici să vadă cum fac danezii anumite lucruri. Statul bunăstării si sistemul specific existent în nordul Europei, în ceea ce privește piața muncii – așa numitul concept flexicurity – faptul că ești foarte sigur pe locul tău de muncă; există o relație, legată iarăși de încrederea asta între Stat si populație, de exemplu nu există salariu minim, in Danemarca, totul se stabilește prin contracte colective de muncă și prin negocieri tripartite intre Guvern , asociatiile lucrătorilor și asociațiile sindicale. Sindicatele sunt foarte foarte puternice in Danemarca. Și la acest lucru visează multi : sa aiba o piață a muncii pe modelul țărilor din nordul Europei, să aibă bunăstarea lor. Lucrurile astea nu se pot copia atât de ușor…
Marina Almașan : – Întrebarea mea era mult mai punctuală, căci eu mă refeream la lucrurile acelea mărunte, care ușurează viața de zi cu zi a omului de rând și pe care, dacă ați fi un magician, le-ați “transplanta” peste noapte în România! Uitați, de exemplu mie mi se pare fabulos afișajul acela de la stațiile de autobuz, care iti indica, cu exactitate, ora la care va veni următorul bus…
E.S. Alexandru Grădinar : – Da, e lăudabila punctualitatea lor, dar iarăși : sunt diferențe culturale, in Europa Centrală, de sud, sau latină , poziționarea geografică; istoria noastră fac să fie greu de copiat ad-literam un model dintr-acesta de punctualitate, nordic sau german. Eu, fiind din Sibiu, am o edicație germană, vorbesc limba germană, am făcut grădiniță și școală germană și m-aș bucura foarte mult să avem această punctualitate de care vorbiți, dar…e greu să copiezi astfel de lucruri. Dar eu aș alege lucrul acesta de a ne concentra pe anumite zone, unde chiar vrem să facem diferența ca țară și să ne concentrăm pe ele. Cum ar fi, spre exemplu, tranziția verde la danezi : chiar dacă ei nu excelează în statistici, sunt considerați liderii acestui domeniu, la nivel mondial. Și cum fac, oare, ei asta? Companiile lor vand foarte bine pe zona asta de tehnologie in tranziția verde..
Marina Almășan : – Dacă tot ați revenit asupra subiectului, aveți mașină electrică?
E.S. Alexandru Grădinar : – Nu, nu am. E o idee, evident, ca macar una-două din mașinile parcului auto al Ambasadei să fie electrice, dar deocamdată nu suntem acolo. Nici noi și nici alte ambasade. Cu toate că infrastructura de încărcare este extrem de bine pusă la punct. Facilitățile pentru a cumpăra mașină electrică sunt numeroase. Nu știu dacă ați văzut, dar sunt foarte multe mașini electrice aici , din toate brandurile posibile, pentru că Statul îi ajuta mult mai mult să cumpere mașini electrice decât mașini clasice și atunci prețurile devin similare, iar atunci evident că optează pentru mașini electrice : taxele sunt mai mici, impozitele cvasiinexistente, încarcarea lor e încă gratuita, service nu există etc. Deci, pe zona asta de “verde” dacă am putea învăța de la ei, modul cum o fac și mai ales modul cum promovează și în general cum SE promovează. Un alt domeniu important pentru ei este migrația. Au vrut și au reușit să-și creeze un “immage” de țară care nu este foarte primitoare cu imigranții non-europeni. Și de aici tot felul de campanii în tările de origine, pentru migranții care ajungeau in Danemarca și…au avut succes. Faptul că își propun ceva, investesc resurse materiale și financiare și reușesc sa se “vândă” foarte bine in domeniile pe care și le aleg.
Marina Almășan : – Două întrebări punctuale : dacă este vreun lucru care nu v-a plăcut, numiți-l aici, cu eleganța diplomatică ce vă caracterizează! 😁
E.S. Alexandru Grădinar : – Am o experiența foarte mare în a trai in străinătate. Am făcut clasa a zecea in 
America, in facultate am făcut un an în Țările de Jos, un an in Finlanda, apoi un an la Londra, am fost plecat 5 ani la Viena, de peste 5 ani sunt aici…
Marina Almășan ; – Deci ați învățat să fiți tolerant…
E.S. Alexandru Grădinar : – Spun doar că mi-e greu să spun ceva ce nu-mi place..
Marina Almășan : – Poate vremea?!?…🤔
E.S. Alexandru Grădinar : – Da, asta e chiar și permis să spui, acceptă și danezii să spui că te deranjează vremea, dar…chiar și cu vremea sa zicem că m-am obișnuit. Se spune despre vremea daneză că nu e bună, dar eu am reușit să găsesc cu ea o relație pozitivă .
Marina Almășan : – Cand o să plecați de aici, care este locul care va va rămâne la suflet?
E.S. Alexandru Grădinar : – În puținele zile cu soare, imi plac foarte mult plajele din nordul Sealand – insulele pe care se afla Copenhaga, sunt niste plaje foarte frumoase, …in fine, apa caldă inseamna aici 20-22 grade…
Marina Almășan : – …bănuiesc că nu mai mult de o zi pe an! 😂😂
E.S. Alexandru Grădinar : – …aș zice 8-10 zile pe an, dar plajele sunt frumoase. Mai există o insulă Bornholm, care aparține de Danemarca, unde sunt două plaje cu nisip ca in Caraibe! Însă apa e rece și mai e și vant!😩 In fine, plajele sunt.. ca in Danemarca : totul e foarte natural, nu există șezlonguri, baruri. Mergi tu cu umbrela ta, cu păturica, nu te aștepți la un confort anume. E felul lor de a aborda lucrurile. Neavând nici foarte multe zile de plajă, nu reprezintă un bussiness să vină cineva cu șezlongul, dar plajele sunt intr-adevăr un lucru care mi-a placut foarte mult.. Am ieșit și des din Capitală, am fost in Iutlanda, e un loc foarte frumos in nordul Danemarcei, care se numește Skagen, este un loc fascinant , unde poți vedea cum o mare intra in cealaltă. E foarte spectaculos!
Marina Almășan : – Și nouă ni s-a părut spectaculoasă această scurtă ședere , chiar dacă nu am trecut hotarele Copenhagăi și chiar vreau să vă mulțumesc dumneavoastră și M.A.E. pentru sprijinul acrodat nouă și cărții noastre! Vacanță plăcută, știu că mâine plecați în țară!
E.S. Alexandru Grădinar : – Vă mulțumesc și vă doresc mult succes cu cartea! Abia aștept s-o citesc!
Marina Almășan : – Eu sper să luați cuvântul si la lansarea din toamnă! 😉
Comentează