Bombănelile Marinei Editoriale

Iubirea adevărată?…O loterie!

 

Am cunoscut cupluri care se cunosc din școala generală. Cei doi au parcurs împreună toate treptele iubirii, de la cea platonică, împachetată în miros de ghiocei și mers la cinema, până la rochia albă de mireasă, îmbrăcată ca un final firesc și fericit al unei relații durând, parcă, de-o viață. 

Dar am cunoscut și cupluri care, “întâmplându-se” sub acoperișul a câte unei zvăpăiate iubiri la prima vedere, și-au spus “DA!” la nici o săptămână de la memorabila întâlnire, avand în jur cohorta de  cârcotași care s-au înghesuit să le dea pronosticuri de longevitate care nu depășeau hotarul anului în curs. 

Și cu toate acestea, surprize am avut de ambele părți : cei dintâi, al căror certificat de căsătorie pecetluise relații uneori de decenii, odată “legalizați”, au făcut ce-au făcut și…s-au trezit la Tribunal, dorindu-și să scape cât mai repede unul de celălalt, deși părea că sunt sortiti unul altuia și că vor îmbătrâni împreună. Și dimpotrivă, ceilalti, cărora nimeni nu le dădea nicio șansă, și-au așezat pe deget , rând pe rând, verigheta, apoi inelul nunții de argint, apoi pe cel al nunții de aur. Asta în timp ce pronosticurile sumbre ale  celor din jur se scufundau, unul câte unul, aidoma unor corăbii surprinse în larg de furtuni nimicitoare..

Concluzia? Găsirea sufletului-pereche este, până la urmă, o loterie. Nu-ți trebuie secole pentru a-l descoperi pe cel care-ți este hărăzit. El poate veni peste noapte, după un somn lung, cu vise în care s-au perindat tot soiul de Feți Frumoși neaveniți. Unii au acest noroc. Alții tropăie o viață întreagă în căutarea lui, îngropându-și fericirea în variante de compromis, din care ies mai totdeauna șifonați. Sau…nu mai ies deloc.

Mâna Destinului, din păcate, nu o poți forța și nici nu-i poti indica acestuia direcția în care s-o ia. Încăpățânat cum îl știm, Destinul își va păstra cursul, dându-ne fiecăruia ceea ce merităm. Cu lingurița, sau cu polonicul. 

Iar noi fie vom savura, satisfăcuți, ceea ce ni se oferă, necontenind să-i mulțumim, în gand, Sorții,  pentru darul făcut, fie vom înghiți cu noduri, uneori până ne înecăm, blestemându-ne zilele și căutând mereu vinovați, care să-i ia Destinului de pe umeri povara vieții noastre distruse.

 

Rubrica oferită de

1 comentariu

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest sit folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

  • E ca si viata.De fiecare din noi depinde viata noastra si deasemenea iubitul, parteneru, sotul ce il avem.Nici destinul, nici soarta , nici carcotasii nu aleg pentru noi.Se zice cand ei o decizie si mai ales de viata e bine sa nu fii indragostit.Ups!

Uscatoare rufe