Foto: Elena Cristescu
Dacă e să descriem simplist Copenhaga, vom spune că e un oraș mare, frumos, curat, verde, brăzdat de canale, împânzit de clădiri istorice din care țâșnesc spre cer turnuri și turnulețe. Aș fi precizat “spre cerul senin”, dar înțeleg că “seninul” a fost o întâmplare fericită, de care noi am avut parte din abundență. Cum se spune, după sufletul omului. Dintre toate turnurile Copenhagăi, astăzi l-am ales pe “ cel Rotund”. Este una dintre cele mai fascinante constructii din Copenhaga, așezată confortabil prin toate ghidurile turistice. L-am așezat și noi pe lista noastră de obiective “must see”, așa că vă rog să vă puneți o încălțăminte comodă și …haideți s-o pornim împreună, în căutarea turnului, prin Orașul Vechi.
Centrul istoric al Copenhagăi nu este mare și se poate ajunge ușor la el din orice punct al orașului. Noi am ajuns cu Metroul , coborând la stația Norreport. De altfel, toate smartphone-urile îți oferă pe tavă aplicații care te pot ajuta să ajungi în orice colț al orașului. Ți se spune, mură-n gură, și cu ce să mergi și câte stații, ba, mai mult, și câte minute mai sunt până îți vine următorul mijloc de transport. De altfel, în toate stațiile – fie ele de tren, metroul sau autobuz, tabelele electronice îți indică cu exactitate timpul rămas până la venirea mijlocului de transport care te interesează. Mărturisesc că această punctualitate m-a uns pe suflet!
Străbatem străduțele centrului vechi, admirând clădirile, fețele relaxate ale trecătorilor, soarele de afară, terasele în aer liber și mărfurile colorate din magazinele de suveniruri, unele expuse direct în stradă. Nu intrați prea entuziasmați în ele, pentru că prețurile limitează foarte mult dorința de a le aduce celor de acasă câte o “atenție”! Aici atențiile costă mult. Spre exemplu, pentru un simplu magnet de frigider veți plăti de la 40 de coroane în sus. ( aproape 25 de lei!). În schimb poți să-ți faci o poză gratis cu un viking ciufulit ( ca mine! )
… N-ai cum să ratezi Turnul Rotund, pentru că el se desprinde de restul clădirilor din jur, țintind spre văzduh. Înălțimea lui, de altfel, ( aproape 40 de metri , ceea ce reprezenta o performanță în vremea lui Christian al IV-lea – în 1642 , cand turnul a fost înălțat!) l-a legat de preocupările astronomice ale savanților de atunci.
Nu întâmplător, o plăcuță cu numele lui Tycho Brahe este fixată pe zidul Turnului. Scanezi codul QR de pe indicatorul pus de edili și telefonul te va aduce într-o aplicație, unde- vei vedea pe Brahe și vei asculta o mică poveste autobiografică, istoristă, chipurile, de însăși vocea marelui astrolog . Drăguță găselnița danezilor, mai ales că textul este unul cu tentă unoristică, ceea ce m-a încântat! Tycho Brahe, nu este, de fapt, danez, ci suedez la origini, dar s-a stabilit în Copenhaga și a adus contribuții importante în mișcarea planetelor, catalogând peste 800 stele. În 1601 a pornit-o el însuși către ele, Regele construind acest observator în amintirea marelui astronom, tocmai pentru a-i fi continuată munca aici, pe pământ.
Dar…haideți să vă povestesc despre Turn, în timp ce Elena îi dă târcoale, fotografiindu-l.
…Așadar, Turnul Rotund din Copenhaga a fost construit în secolul al XVII-lea, fiind unul din numeroasele proiecte arhitecturale ale lui Christian IV. Scopul său era acela de observator pentru astronomii Universității din Copenhaga. Dar Rundetårnet servește și ca turn pentru Trinitas Kirke, alias Biserica Trinității, ce-și lipește galeș trupul împietrit de cel al Turnului.
De altfel, la un moment dat, peretele interior al Turnului se întrerupe, respirând, printr-un geam uriaș, către interiorul Bisericii, fapt care subliniază, într-un mod vizual inedit, comunicarea dintre cele două entități. Ca o precizare, Biserica fost ridicată tot în sec. al XVII-lea și le-a servit studenților și profesorilor din Universitate ( probabil, studenții se rugau aici, înainte de examene!😄) , la vremea respectivă biserica fiind a doua cea mai mare din oraș.
Și iată și o informație pentru cei care au televizoare alb-negru ( mă rog, e o glumă inspirată din transmisiile de odinioară ale TVR!) : Regele Christian al IV-lea a indicat ca înscrisul de pe turn să fie în culorile regalității – adică galben și roșu. Și tot el a ordonat plăcuțele aurite de pe frontispiciul Turnului și care glăsuiesc: “ Îndreaptă, Doamne, învățăturile corecte și dreptatea divină spre inima Regelui Christian al IV-lea”
Turnul măsoară, cum vă spuneam, aproape 40 de metri. Lift? Ași! Va trebui să urcați pe jos, dar veți fi avertizați acum și nu veți strâmba din nas, cum am făcut-o eu la început, neștiind că turnul…e lipsit de trepte! Urcușul se face în spirală, printr-un culoar care se rotește în jurul axului imaginar al Turnului. Rampa măsoară 200 de metri și și-a castigat faima internationala in anul 1716, cand Tarul Petru cel Mare a ajuns pana in varf, într-o caleașcă trasă de cai. Sună spectaculos, nu-i așa?!? Să sui într-un turn, pană-n varf, însoțit de armăsarii tăi! Noi…ne-am lăsat “caii de la bicicletă” priponiți la intrare, la o bere Carlsberg și am luat-o pe jos!
Fotografiem, înainte de a pătrunde în Turn, înscrisurile de deasupra spectaculoasei intrări (…) și pătrundem în interior, arătând mândre, al Ticket Office, legitimațiile de presă. Un zâmbet danez dă din cap și ne încurajează să începem urcarea.
Traseul e inedit, el rotindu-se neîntrerupt și oferind, din loc , mici spații expoziționale, unele dintre ele amenajate în firide așezate în zidul turnului, in care sunt prezentate fotografii si desene de epocă, precum și informații privind istoricul obiectivului în pântecele căruia ne miscăm.
Urcăm în ritm susținut, dar ne mai și oprim , așezându-ne pe băncuțele de piatră cu care este presărată “scara fără trepte” a Turnului , plasate fiind în dreptul unor mici ferestre de la care adimirăm, printre zăbrele, peisajele, aflate din ce în ce mai jos, în funcție de râvna cu care înaintăm în sus. Undeva, într-un plan îndepărtat, disting un coș din care iese permanent un șuvoi generos de abur cald, un adevărat simbol ”antipoluare” al orașului locuit de cetățeni pur și simplu obsedați de acest subiect.
…Șapte bucle și jumătate ne oferă rampa până să ajungem sus. Pe drum consemnăm o sală de evenimente – este fosta bibliotecă din Turn, pe care o vizita frecvent Hans Christian Andersen, în căutarea inspirației pentru cărțile sale. Acum înțeleg că aici au loc expoziții de artă și științifice. Drumul rotitor trece chiar și pe lângă o toaletă “săpată” în zidul Turnului, datând din vremurile de demult și destinată celor care pe atunci populau Turnul – astronomi, funcționari și cine știe ce alte categorii sociale ale vremii… Și dacă tot am vorbit de astronomi, în vârful Turnului, fotografiem spațiul în care își desfășurau activitatea ilustrele minți ale cautătorilor în/de stele.
Bref, continuăm urcarea. Nu e chiar atât de dificilă, spuneam, cum ne-am fi așteptat. Pavimentul este realizat din cărămizi poroase, acestea asigurând o priză foarte bună pentru încălțăminte. Pentru cea fără tocuri, firește!
Observăm, la un moment dat, un pâlc de turiști înghesuiți într-o firidă. Puterea exemplului ( ca să nu spun “instinctul de turmă”!) ne trimite pe urmele lor. Un puț adânc , coborand într-un hău nesfârșit, ne apare sub picioare. De fapt, sub un geam transparent, care ne permite să stăm chiar deasupra puțului, fără să fim înghițite de hău. Care este povestea lui? Una chiar interesantă și care sporește curiozitatea de a vizita acest obiectiv. În anul 1880 – deci la mai mult de 200 de ani de la ridicarea Turnului – un puști de 12 ani ce cânta în corul bisericii, jucându-se de-a v-ați ascunselea, a căzut în gol de la o înălțime de 25 de metri. Urmarea? Puștiu, slavă Domnului, a supraviețuit, iar cei din jur au aflat de existența acestui puț spectaculos. Astăzi, riscul de a cădea în gol este nul, pentru că sticla cu care este protejată gura puțului are peste 5 cm grosime și poate susține până la 900 kg pe metrul său pătrat. Ne-am privit una pe alta și, estimând că nici măcar împreună nu totalizăm această greutate, ne-am cocoțat și noi pe geamul fermecat, privind, printre picioare, adâncimea poveștii descoperite pe site-ul turnului…
… Ne extragem din ea și continuăm ascensiunea. Curând, ajungem în vârf. Woooow! Ce panoramă superbă se deschide în jurul nostru! O mare de turiști mai vrednici decât noi își exersează deja veleitățile de fotografi. Elena, iată ce concurență serioasă ai aici, la înălțime! ..Din loc în loc, mici hărți lipite pe zid îți arată clar, prin simboluri grafice, ce reprezintă clădirile care se văd în zare. Iată Primăria Orașului, uite și turnul acela răsucit, care împletește cozile unor balauri, iată și moțul atracțiilor din Parcul de distracții Tivoli – recunosc schela metalică pe care iși dau drumul, de la înălțime, amatorii de senzații tari, isterizandu-ne apoi cu tipetele lor disperate. Admirăm și partea moderna a orașului, și canalele nenumărate ale Copenhagăi, cu ambarcațiunile priponite la maluri…. Vremea e atât de frumoasă, aproape că nu ne vine să credem că soarele pișcă atât de puternic, într-o lume a Nordului despre care avertismentele meteorologice sună mereu atât de pesimist.
Pe o scăriță înghesuită și în spirală, în lunile de toamnă-iarnă poți ajunge la Observatorul astronomic. Oare astronomii de odinioară priveau către aceleași stele ca și cei de astăzi, amatorii cărora le place să trăiască..în fine,” cu capul în nori”, sunt tentată să zic, avand în vedere câ pe-aici norii fac parte mai mereu din peisaj. Una peste alta, observatorul din “Turnul Rotund” este , fără echivoc, cel mai bătrân observator (uneori) încă în funcțiune, din întreaga Europă.
Comentează