Îi rog respectuos și prietenește pe colegii de breaslă, să nu le mai solicite niciodată intervievaților lor, definiția fericirii. Pot eventual să-și formuleze astfel curiozitațile: “Pe DUMNEAVOASTRĂ, ce vă face fericit(ă)?”.
Fericirea nu poate fi înghesuită într-o definiție, universal valabilă. Ceea ce ne face pe noi fericiți, îi nefericește pe alții, și viceversa și nu trebuie să fii nepotul filozofului Confucius, ca să ajungi la această concluzie.
Recunoașteți, de câte ori nu ați văzut flămânzi, radiind de fericire în fața unei farfurii cu bucate care pe noi, cei sătuli, ne lasă reci sau chiar ne mută nasul în altă parte?!? De câte ori nu ne-am crucit, văzând femei cocoțate în al nouălea cer, lângă bărbați ce nouă ne sunt profund antipatici?!? Cât de des nu ne-am bucurat să primim în dar lucruri, care pe alții nu îi mișcă deloc, ba chiar îi oripilează?
Fericirea are chipuri mii, si tot mii de fațete nebănuite, pe care viața ne ajută să le deslușim. De multe ori, alergăm după fericire și nu observăm că, de fapt, ea lâncezește la doi pași de noi, întrebându-se de ce oare n-o băgăm în seamă..
Fericiți ne fac lucruri atât de diferite și uneori atât de contradictorii! Există femei pe care maternitatea le face să zboare, dar și altele care tot aia fac, însă după ce testul de sarcină le iese negativ. Există bărbați pe care despărțirea de o scorpie de nevastă îi fericește din cale-afară, pe când aceeași femeie îi poate transforma pe alții în “cei mai fericiți soți din lume”. Am întâlnit femei disperate de singurătate, care ar fi fost gata să plătească oricât, pentru a avea alături un bărbat care să le îmbrace în iubire, dar și femei evadate din matrimonii dezastruoase, recunoscătoare zeilor pentru singurătatea câștigată și pe care o consolidează cu jurământul că nu vor să mai vadă în veci,langă ele, picior de bărbat. Am alături colegi care își numără zilele la pensie, considerând-o o fericită izbăvire, la fel de bine cum lucrez, cot la cot, cu colegi care-și pun în funcțiune toate pilele pentru a-și prelungi contractul de muncă. Sau, și mai mult, cunosc inși pensionați demult, dar pe care statul acasă îi scoate din minți și își găsesc fericirea prelungindu-și viața activă, fiind mai energici și mai eficienți decât mulți dintre novicii în meserie.
Pe unii ne fac fericiți florile, călătoriile, cuvintele de iubire, zâmbetul încărunțit al parinților, mărțișorul meșterit de mânuțele copiilor. Alții, radiază de fericire când conturile dospesc, când se mută în vilă nouă, cu psicina ceva mai mare sau când își colorează garajul cu o mașină bengoasă, decolteul – cu un pandantiv croit din diamante sau vacanțele – cu destinații exotice, aflate la capăt de lume.
Indiferent însă de culoarea fericirii, nu trebuie să abdicăm niciodată de la a lupta, pentru a ne-o adjudeca.
Și după această pledoarie pentru fericire, aș vrea totuși să vă reamintesc un îndemn rostit de un înțelept anonim ( anonimii, am văzut, sunt de regulă cei mai înțelepți!) , pe care aș dori să nu-l neglijați, atunci camd o porniți în căutarea fericirii : nu v-o clădiți niciodată, pe nefericirea celorlalți.
Și cu asta mă retrag, lăsându-vă să vă ocupați, în tihnă, de fericirile voastre!
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : BRONHOSUPORT
Comentează