Motto : “Increderea intr-un om nu se pierde decat o data” (Nicolae Iorga)
Nimic nu doare mai mult, decât să-ți pierzi încrederea într-un om la care ții foarte mult .
De fapt, ce înseamnă “încredere”? Să ai încredere în cineva, te face să te abandonezi cu totul “pe mâna respectivului”. Să iei de bun tot ceea ce spune acesta, tot ceea ce-ți promite, să nu te îndoiești niciodată de cele pe care ți le transmite și nu neapărat sub formă de juramânt. Un om în care ai încredere, nu trebuie “să se jure” nici pe viața sa, nici pe copiii săi și nici pe vreun alt element presupus a atârna greu pe cântarul sufletului său. Dacă ai încredere în cineva, este suficient ca acesta să-ți adreseze cuvintele sale. Ele devin pentru tine un simbol al adevărului, al lucrului temeinic gândit și al unei promisiuni, îndeplinită din start. Când un om în care ai încredere iți promite că va face un lucru anume, atunci tu iți vei putea așeza liniștit sufletul la umbra acelei promisiuni, fiind convins că lucrul acela se va îndeplini. Firește, in măsura în care factori ce nu depind de noi nu-și vor vârâ coada.
Din pacate, viața nu-i tocmai o poveste frumoasă de la un capăt la altul, drept care în urma fiecăruia dintre noi se încolonează un lung șir de promisiuni neonorate, de vorbe aruncate în vânt, de oameni care ne-au dezamăgit, într-un fel sau altul. Nu fac nici eu excepție. Oameni în care am crezut și pentru care aș fi sărit în foc ( iar pentru unii chiar m-am lăsat pradă flăcărilor), au sfârșit prin a mă face să sufăr, să mă căiesc pentru cununa încrederii, asezată de mine pe creștetul lor. Au fost printre ei inși care mi-au jurat că-mi vor fi alături “la bine și la rău”, însă nu i-am găsit în preajma mea decât în zilele însorite. Furtunile m-au găsit mai mereu singură și dezamăgită. Căci nimic nu doare mai tare, decât să te trezești abandonat de oameni în care ai avut încredere. Și ni se întâmplă al naibii de des, tuturor..
“Lipsa de încredere”, așadar, nu este un defect personal. Nu este ceva înnăscut. Nu e un handicap, pe care genele tale ți l-au așezat în cârcă. Și nu e nici o haină pe care alegi să o îmbraci, la anumite ocazii. Lipsa de încredere este consecința directă a unor întâmplări aievea, a unor palme încasate de la cei din jur. Sufletul nostru le-a procesat îndelung, iar și iar , la nesfârșit, și, în final neîntelegându-le, a permis buruienii numită “neîncredere” să invadeze grădinile noastre interioare.
Mi se spune des , de către unii și alții : “-Ai încredere în mine!”…Privesc cu un zâmbet amar și o aparentă îngăduință chipul celui din fața mea, în care, Doamne, aș da oricât să pot avea această incredere. Și-mi dau seama că, s-ar putea chiar să greșesc și că un om nevinovat va fi nevoit să “plătească”, iată, pentru oalele sparte de ceilalți. Însă îmi recunosc , da, neputința de a trece pragul neîncrederii – zid înălțat temeinic, în ani mulți, de unii și de alții.
Și de aceea mai spun uneori, mirandu-mă și eu de mine : hai să mai am încredere înca o dată! Las garda jos, îmi deschid sufletul , mi-l așez în palma celuilalt și…aștept, cu freamăt, următoarea palmă pe care o va primi încrederea mea.
…și, cel mai des, o primește.
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : GASTROCALMIN
Comentează