În spatele pițipoancelor care se rup în figuri pe la televizor, al politicienilor care se contorsionează în văzul tuturor pentru a-și masca adevăratul chip și pentru a ne convinge de intențiile lor „imaculate”, îndărătul unei țări corupte, în care se fură și se minte cu seninătatea cu care se respiră, în care cei mulți „se descurcă” și fac lucrurile conform principiului „las’că se poate și așa”, iar cei puțini se îmbuibă, uitând de ceilalți, trăiesc și oameni ALTFEL. Oameni deosebiți. Există o Românie paralelă, care palpită în planul doi, care e deșteaptă, frumoasă și corectă, care nu minte și nu fură, care face lucrurile ca la carte și căreia nu-i pasă de România din față, ci ei o iubesc pe aceea din cărțile de istorie și geografie și-i admiră nu oamenii din „prima linie”, ci pe cei din cărțile marilor clasici ai literaturii. Oamenii aceștia, care nu se vor la televizor, ci se complac în muncile lor, îndreptate cu adevărat către semeni, aceiași semeni pe care ceilalți îi zăpăcesc prin emisiunile lor, stau bine pitiți. Ei nu vor să se amestece cu primii și sunt profund dezamagiți de ceea ce văd în jur. Nu pleacă, pentru că abandonul nu e scris în ADN-ul lor. Nu se resemnează, pentru că sunt născuți pentru a fi activi, pentru a face, și apoi țara asta chiar are nevoie de oameni care să și facă. Nu doar să vorbească, înflorindu-și spumele la gură. Iar ei își iubesc țara. Și FAC pentru ea. Chiar dacă țara aproape că nu dă nici doi bani pe ei, pentru că e prea ocupată să-i asculte pe ceilalți. Și atunci cu durere vedem cum încep să-i prețuiască mai mult cei din afară, străinii, cum își găsesc recunoașterea departe de țara lor și își așează pe creștet laurii crescuți pe alte tărâmuri într-un ritual al nedreptății la care suntem cu toții părtași.
Că viața e nedreaptă, o știm cu toții. Că lumea e nedreaptă – aproape că e vina noastră. Și pentru a face puțină dreptate, nu trebuie decât să dam la o parte armata de „neica-nimeni” ce ne populează retinele și timpanele, și să facem un mic efort, pentru a-i observa , îndărătul lor, pe cei adevărați, pe cei care contează, pe cei cu adevărat valoroși, care ne împing țara înainte. Cuminți, harnici, modești, „neglijați” de țara lor.
….Aceste rânduri mi-au fost inspirate de o întâlnire cu femeia de afaceri Elena Stoica , managera companiei „Tricotton Junior” din Panciu, căreia i-am luat un interviu pentru „femeide10.ro”. Îl veți asculta zilele viitoare și-mi veți da dreptate. Există și oameni ALTFEL în România.
Comentează