Am fost perforată cu toate vaccinurile copilăriei ( port încă pe trup semnele unora din ele) și nu mi-am lăsat nevaccinați nici pruncii, în copilăriile lor.
Nu sunt nicidecum antivaccinistă și studiez atent vaccinul anti-coronavirus pe care să-l primesc, la un moment dat, în viața mea. Drăgălașii anticorpi, lăsați mie în dar de către recentul COVID întâmplat în viața mea, încă fac zid în jurul meu, apărându-mă de dușmanul nevăzut. Ceea ce-mi oferă răgazul de a mai zăbovi pe gânduri. Între timp, medicii planetei ( nu mai vorbesc de politicieni!) joacă ping-pong cu mintea mea, trimițându-mă ba în tabăra scepticilor, ba în cea a celor ultra-deciși să se vaccineze. Este un ping-pong năucitor, un joc al nervilor, care mă pune la grea incercare pe mine, cea obisnuita o viață să stea prin biblioteci, să se informeze, să cerceteze, să caute explicații, să compare, să tragă concluzii. Deocamdată, găsesc în fiecare zi destule motive să mă vaccinez. Dar tot atâtea pentru a nu mă grăbi…
…Deși, dacă stau bine și mă gândesc, aș vrea, din toată inima, sa mă vaccinez. Dar nu cu Pfizer, Moderna, Astra-Zeneca sau Sputnik și nu împotriva acestui virus bezmetic, care presimt că va dispărea la fel de brusc cum a apărut. Sunt gata și mâine să mă vaccinez împotriva altor inamici, care mi se par mult mai periculoși. Mult mai contagiosi. Mult mai letali. Aș vrea să mă pot vaccina împitriva minciunii care ne împresoară, sufocându-ne viața și prăbușindu-ne învățămintele celor 7 ani de-acasă. Aș vrea să primesc în trupul meu vaccinul împotriva disperării și al deznădejdii, acel vaccin care să-mi activeze anticorpii speranței și ai credinței în soarele pe care-l tot așteaptă românii pe ulița lor. Și mai aștept ca în laboratoarele Planetei să prindă viață vaccinul împotriva urii și al dușmăniei între oameni – pe acela mi l-aș injecta fără a mai sta pe gânduri, pentru a mă ține departe de virușii “vecinilor” care-mi pândesc pe la cotitură capra, dorindu-i răul.. M-aș vaccina apoi împotriva lenei și a indolenței, căci le simt respirația în preajmă-mi; și deși mustesc a hărnicie, teamă mi-e să nu mă atingă flagelul lor nemernic. Să nu mă lase să îngos rândurile celor care cred în “las’că se poate și-așa” și în “să muncească alții, mie mi-e bine cum sunt!”. Și m-aș mai vaccina și impotriva hoției. Pentru că am văzut ca e a naibii de molipsitoare. Și nu are leac. Cum n-are leac nici prostia. Și împotriva ei m-aș vaccina. Dar nu ca să nu mă prostesc și eu, ci mai degrabă ca să nu m-atingă prostia celor din jur. Și care, ca un făcut, ajung în pozițiile-cheie de unde ne râstoarnă viețile cu susu-n jos…. Și m-aș mai vaccina împotriva cuiva : împotriva virusului invidiei și a pizmei. A celor două blesteme care ne împiedică să ne vedem de drumul nostru și ne întorc împotriva reușitelor celor din jur.
…Sunt multe vaccinurile pe care mi le doresc în trup. Dar nu le pasă nimănui de acestea. Lumea crede că se poate trăi bine-mersi sub amenințarea Răului, a Urii, a Prostiei, a Fărădelegii, a Minciunii, a Lenei, a Pizmei și a altor astfel de virusuri ale prezentului. Ele nu te aduc la Terapie Intensivă, nu te împachetează în saci de plastic și nu-ți lasă rudele îndurerate. Ele nici macar nu lasă sechele pe trup. ….Dar ce te faci cu cele din minte și din suflet?…
Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA OFERTĂ SPECIALĂ
Comentează