Am ieșit din casă cu niște teniși albaștri, foarte comozi, o pereche de jeansi, o camașă albă suflecată la mâneci și cu aparatul foto pe umăr, fără ceas și portofel. Am ieșit cu gândul că nu e chiar atât de rău pe cât se aude. Când colo, surpriză! E mai rău decât se aude! Am ajuns acolo pe la 21.40, ora la care Akua Naru, capul de afiș al evenimentului, începuse spectacolul de 10 minute. Să vezi și să nu crezi, un artist punctual!
La Femei pe Mătăsari, da, e foarte mișto. Asta dacă-ți place sentimentul de blocaj într-un lift plin cu oameni. Era o aglomerație pe străduțe de te simțeai ca un mic lipit de alți mici, într-o caserolă de mici. Când am ajuns, preocupat să ies din caserolă, nu văzusem cine cânta, însă auzeam, chiar dacă sonorizarea a lăsat de dorit. Auzeam un rap cântat decent, de o voce masculină. Vocea era masculină, dar pe scenă era Akua Naru, despre care se spune că e femeie. O fi sau nu femeie, dar talentul pe care-l are, e o certitudine, fără glumă. Auzisem de ea prima oară acum ceva vreme de la o amică hipsteriță.
Din ceea ce am văzut, evenimentul mi s-a părut un bâlci ieftin. Grătare, hot-dogi, kebab, shaorma, hipsteri, cocalari și pițipoance care o ard hipsteri sub acoperire și bineînțeles, gunoaie aruncate pe jos.
Sunt un fan al festivalurilor urbane, însă a celor de bun gust. Să stai nas în nas cu mii oameni, pe niște străduțe înguste, în adierea vântului cu iz de fum de țigară și de mici, nu e tocmai cel mai plăcut lucru. Totuși,poate că a reușit într-o anumită măsură să recreeze aerul de mahala de pe vremuri, apreciat pentru moravurile îndoielnice și personajele obscure…
‘’Domnii’’ de altădată, care căutau locurile obscure și distracția frivolă, sub o identitate ambiguă, s-au rebranduit în hipsterii zilelor de azi, care par a fi publicul țintă al petrecerii de pe Mătăsari. Și totuși cred că mai există și hipsteri care detestă treburile făcute de mântuială și sentimentul de călare unul pe altul...
Foto: Andi Miron
Comentează