Timp liber

O țară tristă, plină de microbi

A pocnit furunculul dezinfectantelor din spitale și a început să curgă puroiul. Dacă ar fi fost stors cum trebuie și la vreme, de o cosmeticiană pricepută, probabil că n-ar fi colectat atâția microbi. Și probabil că dacă ar fi murit doar o duzină de oameni la ”Colectiv” treaba ar fi mers ca unsă mai departe, cu binecuvântarea celor care primesc bani (grei!) ca să ne apere de toate relele. În rest, viața merge mai departe, cu ghidușiile și necazurile ei. Homunculul ăla analfabet de și-a găsit nume prin comediile răsuflate ale secolului trecut s-a spălat de păcate cu ocazia ultimelor ploi și ar cam vrea înapoi la primărie. Acum nici cu ceilalți candidați nu mi-e rușine: majoritatea au mai multe bube-n cap decât toți leproșii vindecați de Isus din toate Evangheliile la un loc, dar se străduie din răsputeri să ne convingă de probitatea lor. Nici Oprescu nu s-ar da la oparte de încă o candidatură, dar vorba poetului, rana din pulpă nu îl lasă. În ceea ce-l privește pe Vanghelie, e în joc de glezne, pregătit să-și recupereze Ferentariul și banii ne(sau?!)cuveniți. În rest, ce pot să mai spun? Văd că singura publicație care mai este capabilă să facă anchete și să dezvăluie mizeria care ne înconjoară este un ziar de sport, de la care află, cu mirare, ”organele” cum și cine mai fură prin țara asta. În rest, liniște și pace. Așa am aflat și de furăciunile de la ”Gala Bute”și alte serbări ale tineretului glorios al țării, că altfel muream proști. Evident, ancheta s-a făcut cu mănuși din cele mai fine, ca să nu se ajungă la adevărații beneficiari ai porcăriilor, de-și dădea cu pumnii-n cap fraiera de Ritzi în pușcărie, în timp ce ailaltă își botoxa buzele pe la Bruxelles. Învățământul merge brici, de-aia umblă elevii cu șișul în penar printre radieră și creioane, iar autostrăzile se croiesc atât de greu de parcă le-ar construi pe Marte, nu prin Europa.

Așa m-am plâns eu când m-am întâlnit la un botez cu o verișoară emigrată în America de vreo patruzeci de ani (e drept că luasem și o țuică la bord). Săraca Julia (o chema Iuliana pe stil vechi, dar așa e America, te schimbă chiar și la nume) aproape că a lăcrimat când a auzit de toate belelele care s-au abătut asupra țărișoarei noastre, mai ales când i-am reamintit ce membri N.A.T.O. și ce parteneri strategici ai U.S.A. suntem, cu ditamai rachetele în Oltenia. Dar nemernica mi-a tăiat macaroana din prima (cu blândețe, e drept):

  • Și ce vrei, dragă, să venim cu portavionul pe Dâmbovița, ca să vă schimbăm guvernul și parlamentarii? Vă place sau nu vă place, așa sunteți voi. Să nu crezi că vi i-au pus în frunte extratereștrii, templierii, masonii, sau Illuminati, ori alte alea pe mocofanii ăia care vă conduc, voi i-ați ales și vă și place de ei. Din păcate, realmente vă reprezintă.
  • Adică eu semăn cu ăia pe care nu i-am votat?
  • Da , pentru că i-ați votat cu toții și netoții.
  • Și ce-i de făcut?, am bâiguit eu.
  • Păi, ce să fie? Când ești căzut în budă până la gât, stai relaxat. Doar în momentul în care o să intrați până peste creștet, o să vă dați seama că mai jos nu se poate și, poate măcar atunci o să dați din mâini și din picioare ca să ieșiți la lumină și aer curat. Dacă nu, nu!…

 

 

Etichete

Comentează

Click aici pentru a spune ceva frumos

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.

Publicitate