Haideți, vă rog, mai aveți puțină răbdare! Mai avem fix o zi și scăpăm de Sfintele Sărbători! Odată cu abandonata cură de slabire, putem redeschide robinetul relelor! Putem redeveni nesuferiți, afurisiți și infecți, putem reîncepe să ne pizmuim aproapele, dar și departele, să le băgăm bețe-n roate și să le gâdilăm nodurile în papură, putem să-i boscorodim pe la colțuri și să le punem în cârcă fapte la care nici n-au gândit măcar. Putem să-i punem la zid și să-i executăm fără să clipim, răsuflând ușurați că am scapat lumea de netrebnici, când de fapt, adevărații netrebnici suntem noi…
De mâine reîncepe conflagrația mondială cu capra vecinului, putem să restartăm comploturile și lucrăturile, putem să repunem pe tapet strategiile distructive, elaborate pentru a ne netezi drumul spre locurile călduțe, ocupate deocamdată de alții. De mâine – liber la rele și răutăți, nu ne mai privește nimeni de Sus, admonestându-ne cu degetul și reamintidu-ne că trebuie să fim buni, să ne iubim aproapele, să sădim bine în jur… Gata, ajunge cu atâta bine! Trei zile de sădit bine e mai mult decât poate suporta cineva, acum e rândul Răului, care a așteptat cuminte după colț, legat fedeleș și cu un căluș în gură, ca nu cumva să-și vâre codița în pacea celor trei zile de Paști. De mâine – liber și la vorbele urâte, la jignirile și otrăvurile verbale, cu care-i vom putea din nou blagoslovi pe cei cu care până mai azi ciocneam ouă roșii, bucurându-ne la unison că Iisus n-a uitat să învie nici în acest an.
Încă o zi, și vom răsufla ușurați, căci e tare greu, nu-i așa? Să ne abținem de la a fi răi, a fi invidioși, când pizma crește în noi precum aluatul cozonacilor proaspăt devorați, căci pentru mulți, succesul celor din jur doare, iar fericirea altora provoacă insomnii… Ce ușurare! – de mâine încolo vom putea să ne trasformăm din nou zâmbetul în încruntare, ba chiar în grimasă, vom reîncepe să-i privim strâmb pe cei pe care îi sufocam, zilele trecute, cu mesaje pacifiste, îndemnându-i la reconciliere planetară și fericire deplină. Nu mai trebuie să jucăm teatru, putem urâ pe față, putem pune piedică și împinge pe scări, putem unge clanțele cu rahat, căci nu ne-a fost de ajuns cel din cozonaci, iar cozonacii înșiși nu i-am perceput ca pe un simbol al unor sfinte sărbatori, ci doar ca pe un inamic ordinar al siluetelor noastre. De mâine reîncepem însă curele de slăbire și curele de răutăți, căci s-au acumulat destule în aceste zile prohibite, în care a trebuit să fim numa’ buni de pus la rană. Acum putem să reîncepem să producem noi înșine răni, fără să ne pese, căci nu mai e nimeni să ne îndemne, la televizor, să fim buni, că așa vrea Iisus Hristos. A vrut trei zile, și am fost. De mâine, Planeta se va roti în ritmul nostru și vom redeveni ceea ce suntem. Și asta pentru următoarele 362 de zile, adică până la Paștele următor, când vom fi din nou blânzi, iertători, generoși, așa cum ne cere Mântuitorul.
Hristos a-nviat!
Comentează