Bombănelile Marinei Editoriale

Femeile dindărătul genelor false

 

Prietena mea, Mihaela e nemăritată. Dintotdeauna. Și este, tot de când mă stiu, într-o goană perpetuă după “alesul inimii sale”. Însă ori alergarea ei e prea înceată, ori “alesul” alege, de fiecare dată, pe altcineva, pentru că Mihaela …tot singură rămâne.
Performanța ei maximă este aceea de a ajunge – cu masculii selectați – până în etapa care,  pe vremea mea, se numea “căsătorie de probă”. Adică se plac, se mută împreună, după care, după câteva săptămâni/luni, filmul se rupe. Se rupe cu durere, cu păr smuls, cu lacrimi, cu amenințări de suicid. De regulă, eu sunt aceea care adună părul de pe jos și își lasă umărul îmbibat de lacrimile respective. Amenințărilor cu suicid nu le rezist : stu prost cu nervii.  Dar în rest…prietena la nevoie se cunoaște, nu-i așa?..
Am tot încercat să înțeleg ce nu merge. Mihaela pare a fi în regulă. Are 45 de ani, este medic stomatolog, arată foarte bine și este o persoană lângă care nu te plictisești. În plus, își dorește atât de mult o familie, încât simt că l-ar face pe dracul nu numai în patru, ci in mult mai multe felii subțiri, și asta numai pentru a avea grijă de un eventual viitor edificiu conjugal.
…..După ani de studiu ( eu nefiind psiholog! ) am reușit să stabilesc un numitor comun al tuturor  eșecurilor Mihaelei. A avut vreo 11, în cei 7 ani de când ne-am împrietenit. Experiență de viață, nu glumă! …din care însă Mihaela nu a învățat mare lucru. Am identificat, așadar,un anume tip de greșeli, perpetuate, indiferent de fizionomia masculină care se oglindea în ochii ei de vițelușă îndrăgostită ( iarta-mă, Mihaela!)
Ce făcea, așadar, draga mea prietenă?
În momentul în care se îndrăgostea, devenea alt om : la întâlniri mergea, de parcă astepta să urce pe catwalk : nu la 4 ace, ci la 444 de ace, ascuțite toate și țintind exact către sufletul alesului : haine scumpe, poșete cu ștaif, tocuri într-atât de înalte, de mi-era mereu teamă ca vânzoleala fluturilor din stomac să n-o destabilizeze, prăbușind-o la picioarele iubitului. Cu machiaj cu tot, cred că mișca serios acul cântarului, chiar dacă buclele artificiale, genele false și culorile de pe chip, poate nu cântăresc chiar atât de mult.
Dar Mihaela mea – cea “fotomodelă”-  nu devenea numai ultrafrumoasă, ci și ultradiferită, ca și fel de a fi. Devenea sfioasă, reținută, pisicoasă – deși în realitate era femeia-furtună, care băga spaima în colectivul clinicii pe care o conducea. La întâlnirile amoroase, Mihaela îi lăsa, blandă și generoasă, pe parteneri, să decidă cam tot : la ce restaurant să meargă, ce să comande, pe unde să se plimbe, cât să stea, când să se revadă. Privirile ei sfioase nu aveau nicio legătură cu săgețile pe care ochii săi le slobozeau în viața de zi cu zi, când ceva nu-i era pe plac. La rendez-vous-uri era tolerantă, plină de îngăduință și candoare. Mihaela cea aprigă și intolerantă, înghițea ( cu destule noduri, împachetate în zâmbete) micile stângăcii ale barbaților căzuți în plasa ei, pe principiul “ Lasă că nimerești pe mâna mea și te reeduc eu, dup’aia!”.  La aceste întâlniri părea , așadar, o femeie frumoasă, desteaptă, simpatică, la locul ei, delicată, cuminte, ordonată, răbdătoare, tandră, și lista poate continua. Știți și voi : să te ferească Dumnezeu de o femeie care-și dorește ceva, cu orice preț!
Odată ce “prada” cădea în plasă și cei doi conveneau că a sosit timpul să se mute împreună, stabilind sau nu data căsătoriei, lucrurile se schimbau radical. După o lună-două, rochiile sexy se metamorfozau în treninguri lălâi, genele false și extensiile se mutau pe policioara din baie, culorile de pe chip se mutau pe dischetele demachiante, zvârlite în closet. Asta într-o primă fază. In faza a doua, îngerul de fată făcea schimb cu dracul de femeie care era, de fapt, Mihaela. Bărbatului ajungea să-i fie teamă să spună și “pâs”;  trebuia să se conformeze întocmai programului făcut de aleasa sa, devenea un soi de anexă a unei femei, e drept, frumoase și deștepte, dar…mult prea puțin femeie! Și cum, într-o casă, “doi bărbați” sunt deja prea mult, în final, unul din ei , de fiecare dată, pleca. Și acela nu era Mihaela…

….Învățătura pe care trebuie s-o tragă “cine are urechi de auzit”, e simplă : chiar și când vrei să “cucerești”și sub onștientul e gata să mobilizeze “artileria grea”, trebuie , de fapt să rămâi tu însăți. Să fii cinstită fată de partener și să-i dai un “preaviz” vis-a-vis de ceea ce-l așteaptă, dacă-ți va veni alături!
Și-ți recomand un “truc” : încearcă să fii chiar mai urâțică și mai urâcioasă decât ești! Dacă te va accepta așa, va avea o mare surpriză să constate că, de fapt, ești mult mai frumușică și mai simpatică!..

….I-am expus și Mihaelei rezultatele cercetării mele. Și, într-o primă fază,  a renunțat la genele false!😁

Rubrică oferită de FARMACIILE CATENA : VOUCHERE CATENA