Nu mi-au fost niciodată uşoare despărţirile. M-am smuls cu greu din fostele iubiri, chiar şi din cele care-mi aduseseră multă suferinţă. Şi m-am întrebat, de fiecare dată, de ce doi oameni care s-au iubit ajung, totuşi, să se despartă?
Am frunzărit printre amintirile iubirilor mele şi printre amintirile celor apropiaţi mie şi am găsit o mie de motive pentru care relaţiile nu mai puteau continua. Uneori se întâmpla ca unul dintre cei doi să nu mai iubească. Te trezeşti într-o bună zi că dormi lângă un străin, că stai la masă cu un om care nu-ţi mai spune nimic care ţi-ar putea face inima să tresalte, că atunci când mâna lui te atinge e ca şi cum ţi-ai atinge trupul cu propria mâna, fără să simţi altceva decât o apăsare caldă, lipsită de fiori. Şi chiar dacă, uneori, ştii că cel pe care nu-l mai iubeşti nu poartă nicio vină, eşti obligat faţă de ţine însuţi să mergi mai departe şi să-ţi cauţi fericirea. Citește mai departe…
Comentează