De ce naiba vă iubiți mai mult amantele decât nevestele?

Iată o întrebare la care tot caută femeile răspuns, de la urmele primul ruj preistoric, descoperite pe blana încâlcită de pe spatele bărbatului din peștera conjugală și până astăzi, când înșelatul se practică asemeni unui sport, la scară planetară, depășind limitele realului și instalându-se comod până și în mediul virtual.
Aparent, este ceea ce numim : „o întrebare încuietoare”. Niciun răspuns logic nu pare a se înghesui în urma acestei întrebări. Cum să poți iubi mai mult, tu, bărbat inteligent ( pleonasm, firește!?) o femeie pasageră în viața ta, întâlnită de cele mai multe ori întâmplător, frivolă – tot de cele mai multe ori, cu care te vezi pe furiș, ca un mișel, iubind-o în paralel cu o asiduă activitate de ștergere a oricăror urme?
Cum să iubești mai puțin femeia de acasă, cea de la ” bine și la rău”, cea de care te leagă atâtea amintiri, atâtea rubedenii, atâția copii, atâtea bunuri dobândite în comun și atâtea planuri de viitor, chiar dacă prăbușite în abisul unei inerții păguboase?
Cum s-o iubești mai puțin pe cea care-ți spală izmenele și-ți calcă la dungă nesuferitele de cămăși albe, care nu mai știe ce arome să mai inventeze în bucătăria devenită pușcărie pe viață, care îți suportă nervii și depresiile, râgâitul, sforăitul,scobitul în măsele, lălăiala afoană de sub duș și vânturile pe care le tragi fără nicio perdea, chiar sub nasul ei?
O iubești, să înțeleg, mai puțin pe ea, martira, cea care și-a sacrificat cei mai frumoși ani pentru a-ți sta alături, care și-a plimbat prin lume, în mai multe reprize, pântecele ce stătea să-i plesnească de greutatea urmașului cu care acum te lauzi peste tot, ca și cum TU ai fi autorul lui unic?
Ai trecut-o, care va să zică, pe banca de rezerve sentimentale taman pe ea, cea care te-a privit în toți anii aceștia ca pe o icoană, și a trimis la plimbare atâția curtezani, pentru a-ți rămâne ție fidelă, orice-ar fi? Pe cea cea care ți-a tolerat înjurăturile, bețiile,gesturile necugetate, ba chiar și mama, propria ta mamă, în condițiile în care chiar și pe tine te apucau pandaliile, când o vedeai în pragul ușii?
Paradoxal, dar răspunsul la toate aceste întrebări retorice pare a fi afirmativ…
Și ce au, mă rog, amantele, de au ajuns să detroneze nevestele legale din sufletul bărbaților însurați? Ce spuneți? A! Sâni, buci, talie, un mers de felină și o atitudine disponibilă. Eram sigură că motivația e una subțire rău de tot. Poftim? Ce-ați zis? Ar mai fi ceva? …A! I-auzi! Zâmbesc tot timpul? Nu ridică tonul? Nu miros a ceapă prăjită? Nu umblă în capoate șleampete sau în trenunguri lălâi? Nu defilează cu bigudiurile pe cap, precum marțienii, prin fața voastră? Nu vă bat la cap și nu vă pisălogesc? Nu vă trimit cu ăla micu’ în parc sau la stomatolog,imediat ce-ați venit de la lucru? Nu cărcotesc, la fiecare gest frumos pe care-l mai faceți, chiar și din an în Paști, pentru ele? Nu impun restricții,când e vorba de un meci cu baieții sau un somn prelungit? Nu cad răpuse, seara, la culcare, ucigând orice intenție de romantism a animalului ce sălășuiește în fiecare din voi?….Gata! Opriți-vă! Nu cred că vreau să aud mai departe! La urma urmei, e un site al Femeilor de 10 și cititoarele nu se regăsesc, cu siguranță, în tiparul soțiilor de mai sus! De fapt, nici nu știu de ce am deschis discuția. Mai are cineva ceva de adăugat?…