Concluzii la final de an școlar

Iată că s-au terminat și examenele de capacitate și bacalaureat, și odată cu ele suntem terminați și noi toți, părinți și elevi, deopotrivă. A mai trecut încă un an în care observăm că la bacalaureat procentul care trece este mai mic decât în ceilalți ani, că notele la capacitate sunt mai mici decât anul precedent, aruncăm tot felul de invective asupra copiilor care nu au reușit să ia note mari, întrucât, evident toată lumea aspiră spre ”absolutul 10”. Eu una aș desființa această notă care distruge creiere, suflete și generații întregi.
Sunt sigură că Marina Almășan mă va apostrofa că mă iau de ”10-le” din denumirea revistei on-line, însă vă rog să observați că încă din primul articol am specificat clar că toate femeile sunt de 10, doar că unele nu realizează acest aspect și rău fac. Astfel și copiii! Nu există copil prost, rău! NU VĂ MAI DISTRUGEȚI COPIII PENTRU NIȘTE NOTE TOTAL IRELEVANTE!
Și am să argumentez. La capacitate dăm un examen la limba română și la matematică. Frumos….interesant chiar. Stau să mă gândesc câtă matematică îi trebuie unui copil de la școala de muzică sau de la arte plastice. Minimală, nu exagerată. Dar nu, onor Ministerul învățământului și specialiștii săi din interior și din Inspectoratele școlare au decis că trebuie dat examen de capacitate la matematică, de toți. Eronat total! Măcar dacă îl dați, dați unul normal, că nu toată lumea înțelege că trebuie să găsească planurile paralele și cele perpendiculare la care trebuie să trasezi mediatoarea! Și sincer nu aveți nevoie de așa ceva, dragilor, decât cei care efectiv vă duceți pe domenii care au la bază studiul matematicii aprofundat. Dar nu, noi trebuie să fim mai catolici decât Papa! La limba română consider că trebuie să dăm examen, este normal, trăim în România, trebuie să știm și să vorbim românește corect, însă stau să mă întreb ce legătură are un copil de clasa a 8-a în vârstă de 14 ani, cu meditațiile melancolice ale poetului Baconski asupra amintirilor din tinerețea și copilăria lui? Crede cineva că un copil de 14 ani se gândește că a pierdut copilăria sau tinerețea, când viața lui de abia începe? Aaaaa, corect, nici nu are cum să mediteze asupra copilăriei pentru că oricum nu a trăit-o, căci ați avut grijă tot dumneavoastră din Minister, Inspectorate, Comisii, Comitete și Comiții să i-o distrugeți și pe aceea! Singura explicație logică este că cel care a conceput aceste subiecte, este atât de trist pentru că a ajuns la o venerabilă vârstă de unde poate tăia în carne vie și ”să-și arate mușchii culturali”, (scuzați de expresie, dar deja nu mai rezist), încât s-a gândit că ar fi bine ca un copil să se gândească de pe acum la ce-l așteaptă în deplina lui maturitate! Dumnezeule, când ne vom trezi?! Distrugeți și scoateți istoria, o mistificați, mai adăugați ore peste ore, scoateți orele de sport, când acestea sunt singurele ore când copilul se poate destinde din încordare, predați încontinuu o materie pe care copiii trebuie s-o învețe papagalicește, le dați teme încât acești copii nu mai au timp să iasă afară să se joace, îi puneți din clasa 1 să se ducă la concursuri (plătite) ca să vadă că sunt mai proști sau mai deștepți ca alții, învață la sfârșitul clasei 1 ecuații cu o necunoscută, ba, pentru cei ”de nota10” cu două necunoscute, teme de vacanță de nu mai au timp nici să se ducă la mare, și tot dumneavoastră îi apostrofați că sunt proști și că nu învață! RUȘINE! Atât am să-i spun învățământului românesc, RUȘINE! Și multe altele, dar nu mă lasă legea, și nici Marina!
Aș dori să știu și eu care este logica acestor examene: adică un copil învață bine tot gimnaziul. Termină cu media generală 8, 9 sau 10. Se duce la capacitate și ia 5, 6 sau 7 și acestea contează 75% pentru media de admitere la liceu. Păi, stau să mă gândesc, oare care note îl definesc pe copil, cele luate constant timp de 4 ani, sau cele obținute într-un singur moment? Nu știu, zic și eu! Mă uitam la școlile vocaționale, muzică, pictură. Dacă elevii au mai scos de un 7,8, 9 , hai și un 10 la limba româna, la matematică a fost prăpăd, 1,50; 2,50, 4, 5, 3, ici-colo câte un 7, 8, în schimb la pian, vioară, mă rog ce instrument studia respectivul, 10 pe linie, concursuri naționale și internaționale câștigate. Stau să mă întreb, ce relevanță au notele de la capacitate pentru acest elev? Oare cum îi scade stima de sine când vede ce note dezastruoase are la acest examen?
Mai mult, am asistat la un moment jenant pentru un profesor de sport, dirigintele unei clase, din respect pentru anumite persoane, nu am să dau nume, care a avut ”proasta inspirație ” și pic de spirit pedagogic să apostrofeze o fetiță care terminase premiantă loc 1 clasele 5-8, cu medie generală aproape de 10, care însă la capacitate a luat o medie un pic peste 7. Cu degetul arătător, în fața întregii clase și a părinților, fiind zi de înscriere pentru repartizarea pe licee, a avut ”neobrăzarea” să o facă de râs în fața întregului colectiv că și-a permis să ia acele note la capacitate: ”Sunt supărat pe tine, să știi, m-ai dezamăgit!”. Atât mi-a trebuit și am declanșat al 3-lea război mondial! Cine sunteți dumneavoastră domnule profesor de sport să jigniți un copil pentru că a luat o notă mai mică? Ce tact pedagogic și la ce facultate ați învățat că un copil se jignește în public? Și de când aveți dumneavoastră dreptul de a judeca? Și ne întrebăm de ce școala nenorocește copiii? Astfel de elemente umplu școlile din România și ne duc învățământul de râpă. Chiar aș vrea să știu ce notă o fi luat domnul profesor de sport la examenul de matematică, dacă l-a dat, că la română, la cât de agramat vorbește, nu cred că a luat vreodată!
Mai mult, cunosc o clasă unde părinții au încercat să schimbe o profesoară de matematică încă din clasa a 5-a, întrucât aceasta din proști nu-i scotea, nu avea pic de tact pedagogic, preda astfel încât niciun copil nu înțelegea nimic, iar copiii, ușor-ușor au început să urască această materie, astfel că la capacitate au luat cele mai mici note din întreaga școală, la matematică. De ce nu a schimbat-o nimeni? Răspuns abracadabrant: este titulară! Deci, pentru că un profesor care nu are nicio legătură cu materia și calitatea de profesor este titular, acesta nu poate fi schimbat, chiar dacă nenorocim suflete! Să dea nota 3 pentru că se vorbește în oră, așa ceva nu au voie să facă. Aceste note sunt evaluarea cunoștințelor, nu a comportamentului. Încă o dată: RUȘINE!
Tare aș vrea să începeți să aplicați ceea ce v-am tot scris în aceste ultime săptămâni, pentru că numai exercitându-ne drepturile și implicându-ne, putem să schimbăm acest sistem în bine. Altfel, vom asista în continuare la copii labili psihic și cu stimă de sine scăzută pentru că sunt jigniți de profesor și nu au luat note mari, la copii care au gânduri suicidale la vârste inimaginabil de mici și, din păcate, unii și reușesc; de materie învățată papagalicește și lipsă de orientare în aplicații; de copii galbeni la față pentru că nu mai au timp să se joace și părinți disperați căutând profesorul potrivit la meditații, lucrând extra-time să le plătească, și la o țară care se va pierde prin Europa în căutarea timpului pierdut și a unui loc de muncă, a unui loc în care copiii nu sunt făcuți proști pentru că au făcut o greșeală, ci felicitați pentru că au făcut ceva bine!
Niciodată nu vă lăsați călcați în picioare, înrobiți, îngenuncheați, stigmatizați, jigniți etc! Părinți și elevi deopotrivă reacționați, aveți toate pârghiile necesare! Trebuie începută curățenia, altfel vom dispărea sub negura timpurilor și a ghetelor apăsate pe ceafa noastră!
Eu vă felicit pe toți, indiferent de note! Există un loc pentru fiecare, există un destin al fiecăruia dintre noi! Aveți atâtea exemple ale unor oameni remarcabili ai omenirii care nu au excelat la școală, dar au reușit în domeniul lor întrucât și-au urmat țelul și nu au ținut cont de opiniile celorlalți care îi trăgeau de mânecă să fie ca ei! În fond, școala ar trebui să ne învețe să fim OAMENI! Și voi, copii, sunteți niște OMULEȚI minunați, deștepți, extraordinari care veți cuceri lumea și îi veți revela frumusețea așa cum numai voi puteți! Succes în viitor! Trăiți-vă copilărește prezentul!